O cronică a celor mai reprezentativi scriitori din literatura românească: Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu s-a născut în comuna Tarlisua, care aparținea de Bistrița-Năsăud, la data de 27 noiembrie 1885 într-o familie numeroasă cu 14 copii, scriitorul fiind primul născut dintre ei și printre puținii care au supraviețuit. Tatăl scriitorului Vasile Rebreanu era învățător de profesie și culegător de folclor, iar mama sa, Ludovica era pasionată de teatru, fiind prima actriță amatoare care a făcut reprezentație teatrală pe o scenă din Beclean. Familia scriitorului a reprezentat de fapt prototipul familiei de intelectuali Herdelea menționate în scrierile: Ion, Răscoala și Gorila. Liviu Rebreanu își desfășoară studiile gimnaziale la Bistrița și Năsăud. După absolvirea școlii militare(Sopron, nord-vestul Ungariei) și a Academiei Militare Ludoviceum din Budapesta, Liviu Rebreanu devine ofițer, având gradul de sublocotenent la regimentul secundar de henovezi regali de la Gyula din anul 1906. Însă cariera lui în cadrul armatei ungare va fi una de scurtă durată, deoarece în anul 1909 hotărăște să dezerteze, trecând ilegal frontiera cu România, făcând alegerea de a se stabili în București. El își face debutul literar la secțiunea nuvelă în anul 1908 iar scrierea sa va fi publicată în Revista ,,LUCEAFĂRUL” din Sibiu, publicație coordonată de către Octavian Goga. Începând cu anul 1909, Liviu Rebreanu este interesat să se afirme în regatul românesc publicând proză la revista ”Convorbiri Critice,, din București unde primește funcția de secretar al redacției. De altfel, el, ajunge pe postul de secretar de redacție și la publicația ,,Falanga Literară și Artistică” în timpul anului 1910. Începând cu anul 1911 cariera lui Liviu Rebreanu cunoaște o importantă ascensiune, atunci când este numit secretar al Teatrului Național din Craiova, instituție a cărui director de atunci era Emil Gârleanu, prozator și jurnalist cu care Rebreanu colaborează în strânsă legătură. În acest timp, Liviu Rebreanu se axează pe scrierea unor nuvele care poartă titlul: ”Frământări” publicată în 1912, ”Golanii” -1916, ”Mărturisire”-1916, ”Răfuiala”-1919.

În 1920 va publica primul roman inspirat dintr-o faptă reală, pe care îl va numi sugestiv: ”Ion”. Romanul său de debut a devenit o capodoperă a literaturii românești care îl va consolida în mod decisiv calitatea de scriitor prin faptul că devine primul roman obiectiv din istoria literaturii românești. Timp de un an de zile(1928) va deține funcția de director al Teatrului Național din București. În 1934, în luna ianuarie, la inițiativa sa, iese de sub tipar primul număr al revistei ”România Literară”. Liviu Rebreanu se stinge din viață la vârsta de 59 ani în anul 1944 la 1 septembrie în localitatea Valea Mare( Argeș) ulterior rămășițele sale pământești au fost exhumate și mutate în Cimitirul Bellu din București.
Liviu Rebreanu- scriitorul a cărui stil literar s-a situat între reperele tradiționale și cele inovative
Liviu Rebreanu este scriitorul care a creat un precedent în proza literară românească prin faptul că a adus în prim plan primul roman de analiză obiectivă. Cu toate că latura sa scriitoricească s-a bazat în primă fază pe aspectul tradițional-rural, el a îmbinat mai multe curente literare, reușind să asimileze și să integreze toate concepțiile beletristice europene care prevalau în acel timp.

252454430_868962177317073_5099591789906488110_n O cronică a celor mai reprezentativi scriitori din literatura românească: Liviu Rebreanu Literatura Editorial

Nuvelele și romanele scriitorului Rebreanu înfățișează preponderent lumea rurală cu tradițiile sale și cu problemele de natură conflictuală. Lumea satului expusă de Rebreanu în nuvelele și romanele sale aduce la suprafață trăiri intense ale personajelor care se desfășoară într-un plan existențial dominat de caractere puternice și slabe aflate în competiție și care adesea sfârșesc în conflicte tragice. Rebreanu în scrierile sale dovedește că este un bun cunoscător al psihologiei umane și totodată faptul că a fost foarte bine documentat în ceea ce privește realitățile sociale ale vremurilor respective. Însă viziunea literară a autorului încorporează diverse tematici de o importanță colosală, cum ar fi consecințele dramatice ale primului război mondial descrise în cuprinsul nuvelelor: ”Catastrofa, Ițic-Strul-Dezertor, Calvarul și desigur romanul Pădurea Spânzuraților, (tematică reluată din nuvela Catastrofa) inspirat din povestea tragică a vieții propriului său frate, Emil Rebreanu, fost sub-locotenent, condamnat la moarte de către autoritățile maghiare pentru că a dezertat din armata austro-ungară. Opera lui Rebreanu primește recenzii pozitive din partea multor scriitori reputați, astfel că Tudor Vianu a făcut următoarea afirmație: Ne aflăm în fața unui scriitor obiectiv, care uimește prin puterea de a prezenta viața prin complexitatea ei socială și psihologică, prin personaje surprinse în umila și precara lor realitate socială. Marele George Călinescu îl considera pe Rebreanu romancierul literaturii românești. În scrierile sale, Liviu Rebreanu se lansează într-o misiune a continuării sub o formă mai profundă a creației nuvelistice începută de predecesorii săi: Nicolae Filimon, Duiliu Zamfirescu și Ioan Slavici. Liviu Rebreanu s-a afirmat în mai multe domenii în carieră, fiind gazetar și colaborator a mai multor reviste printre care: ”Flacăra”, ”Rampa”, ”Universul” Literar, totodată scrie cronică teatrală la revista ”Sburătorul,, a lui Emil Lovinescu.

Liviu Rebreanu a fost pasionat de limbi străine și de medicina umană. În timpul studiilor Școlii Superioare Honvezi din Sopron,( Austro-Ungaria) cu toate că încheiase primul an cu calificativul eminent, pe parcursul anilor următori a fost retrogradat din calitatea de chestor din cauza unor abateri de la disciplina școlară. Opera lui Rebreanu rămâne un puternic punct de referință a literaturii românești prin valoare sa și impactul creat asupra generațiilor de scriitori care i-au urmat.

Autor-Andreea Arsene

( sursa de referință -SCRIBD- https://ro.scribd.com/document/368559573/Liviu-Rebreanu).