Pamfil Șeicaru: vocea de frunte a gazetăriei românești în perioada interbelică

Pamfil Șeicaru, născut pe 18 aprilie 1894 în Buzău, România, a reprezentat pentru peisajul jurnalistic românesc interbelic vocea de frunte a gazetăriei româneşti, având un impact semnificativ asupra opiniei publice în acea perioadă. A decedat pe 21 octombrie 1980 în Dachau, Germania, lăsând în urmă o moștenire complexă, care are relevanţă şi în epoca actuală.

Șeicaru a crescut în satul Tăbărăști, comuna Gălbinași, și a urmat studiile liceale la Bârlad, la Liceul „Codreanu”. Ulterior, s-a mutat la București, unde a obținut o diplomă în drept. În timpul Primului Război Mondial, a servit ca ofițer, fiind distins cu Ordin de zi pe Armată pentru bravura sa. După război, a intrat în politică, devenind deputat în Parlamentul României în anii 1928, 1931 și 1933.

Ca jurnalist, Șeicaru a fost director al ziarului „Bucovina” din Cernăuți și a contribuit la revista „Gândirea”. În 1928, a fondat ziarul „Curentul”, care a devenit un important vehicul de exprimare a opiniilor de dreapta, uneori extremiste, și a condus publicația până în 1944, când a fost nevoit să părăsească țara. În 1939, Pamfil Șeicaru a fost un critic deschis al garanțiilor militare oferite de Marea Britanie și Franța, afirmând că acestea nu ofereau o protecție reală pentru România. Într-un articol din acea perioadă, el a subliniat că Anglia ar trebui să se concentreze pe propria apărare înainte de a se angaja în protejarea altor națiuni. De asemenea, a anticipat sacrificarea țărilor mici în fața marilor puteri, un avertisment care s-a dovedit a fi profetic.

După plecarea sa din România în 1944, Șeicaru a trăit timp de trei decenii în Spania, unde a continuat să publice ziarul „Curentul” și alte lucrări. Ultimii ani i-a petrecut în Germania, la Dachau. La moartea sa, a fost omagiat de oficialitățile bavareze, care l-au descris ca pe un patriot român și un ziarist de excepție.

În 1945, a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist, dar în 1966 a fost grațiat de Nicolae Ceaușescu, care a recunoscut contribuțiile sale la jurnalismul românesc. În 1977, a efectuat o vizită secretă în România, organizată de Securitate.Pe lângă activitatea sa jurnalistică, Pamfil Șeicaru a scris și lucrări importante, cum ar fi „Pax Americana o Pax Sovietica” (1947) și „Adevăruri care trebuie amintite” (1980), în care a invocat teme politice și sociale relevante pentru România și Europa.Pamfil Șeicaru rămâne o personalitate foarte influentă în istoria presei românești și exponentul  principal al presei românești în perioada interbelică.

Cărţi scrise de Pamfil Şeicaru:

• Pax Americana o Pax Sovietica, 1947
• Dotla. Să rămână doar cenușa, 1948^[9]
• Istoria partidelor politice în România, 1959
• La Roumanie dans la Grande Guerre, 1968
• Karl Marx – Însemnări despre România, 1968
• Die Donau – Fluss der Fünf Meere. Ein Europäisches Problem im Lichte der rumänisch-sowietischen Kontroversen, 1975 („Dunărea – fluviu a cinci mări. O problemă europeană în lumina controverselor româno-sovietice”)
• Adevăruri care trebuie amintite, 1980
• Sursa: WIKIPEDIA

Surse de referință: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Pamfil_%C8%98eicaru

Share on Facebook

Tweet