***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Reprezentanţii curentului literar simbolist în literatura europeană

Curentul literar simbolist a apărut în Franța în a doua jumătate a secolului al XIX-lea ca o reacție împotriva parnasianismului. Termenul a fost introdus de către Jean Moreas, care în 1886 a redactat un manifest literar intitulat „Le symbolisme”. Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului, prin lucrarea sa „Corespondențe”.



Principalele trăsături ale curentului simbolist includ utilizarea simbolurilor, care oferă posibilitatea unei interpretări multiple, cultivarea sugestiei pentru a evidenția stări sufletești vagi, confuze, de melancolie și plictiseală, precum și accentul pus pe elementul muzical și sonoritățile verbale. De asemenea, simbolismul se remarcă prin existența sinesteziei, adică perceperea simultană a unui ansamblu de senzații auditive, vizuale etc.

În Franța, reprezentanții importanți ai literaturii simboliste includ nume precum Charles Baudelaire, Stephane Mallarme, Paul Verlaine, Tristan Corbière, Jules Laforgue, Novalis, Arthur Rimbaud.

În România, literatura simbolistă a avut și ea reprezentanți de seamă, precum Ștefan Petică cu volumul „Fecioare în alb” (publicat în 1902), Dimitrie Anghel cu „În grădină” (publicat în 1905), Ion Minulescu cu „Romanțe pentru mai târziu” (publicat în 1908), Alexandru Macedonski cu „Flori sacre” (publicat în 1912) și George Bacovia cu „Plumb” (publicat în 1916).

Acești scriitori români au contribuit la dezvoltarea și promovarea esteticii simboliste în literatura română, aducând în prim-plan teme și motive specifice acestui curent, precum simbolurile, sugestia, sonoritățile verbale și stările sufletești profunde. Prin intermediul operei lor, au adus o contribuție semnificativă la diversificarea și îmbogățirea peisajului literar românesc din acea perioadă.

În România, literatura simbolistă a avut și ea reprezentanți de seamă, precum Ștefan Petică cu volumul „Fecioare în alb” (publicat în 1902), Dimitrie Anghel cu „În grădină” (publicat în 1905), Ion Minulescu cu „Romanțe pentru mai târziu” (publicat în 1908), Alexandru Macedonski cu „Flori sacre” (publicat în 1912) și George Bacovia cu „Plumb” (publicat în 1916).

Acești scriitori români au contribuit la dezvoltarea și promovarea esteticii simboliste în literatura română, aducând în prim-plan teme și motive specifice acestui curent, precum simbolurile, sugestia, sonoritățile verbale și stările sufletești profunde. Prin intermediul operei lor, au adus o contribuție semnificativă la diversificarea și îmbogățirea peisajului literar românesc din acea perioadă.

Simbolismul a avut o influență semnificativă în literatura europeană, aducând o serie de inovații și schimbări estetice. Acest curent a contribuit la dezvoltarea unei noi modalități de exprimare artistică, axată pe utilizarea simbolurilor pentru a transmite mesaje profunde și complexe. Simbolismul a promovat o estetică care privilegia sugestia, stările sufletești profunde și interpretările multiple, încurajând cititorii să exploreze sensurile ascunse dincolo de aparențe.


Surse de referință: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Curente_literare

Autor-Andreea Arsene

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate