Satelitul IO- cel mai activ satelit natural din punct de vedere geologic

converted PNM file
Fiind cel de al treilea cel mai mare satelit al planetei Jupiter, și cel de al patrulea satelit ca mărime din Sistemul Solar, IO este totodată și cel mai activ corp ceresc din punct geologic din Sistemul Solar. Datorită activității vulcanice intense desfășurată de cei 400 de vulcani activi, IO a căpătat denumirea de pizza datorită asemănării cu populara mâncare italiană. Ca mărime, IO are diametrul de 3.642 km. La fel ca și ceilalți sateliți ai lui Jupiter, IO este puternic afectată de câmpul gravitațional al imensei planete în jurul căreia orbitează, de asemeni și de interacțiunea gravitațională cu sateliți din vecinătate. Datorită acestor influențe exterioare exercitate puternic asupra satelitului IO, apar forțele de frecare interioare care duc la încălzirea mareică care la rândul ei contribuie la erupțiile vulcanice. În ceea ce privește relieful, IO este acoperit de numeroși vulcani activi și are peste o sută de munți a căror vârfuri depășesc cu mult în lungime Everestul. În ceea ce privește distanța față de Jupiter, IO este cel mai apropiat satelit de interiorul acesteia, aflându-se la o distanță 421. 700 km. IO are o mișcare orbitală sincronă, la fel ca și ceilalți sateliți galineeni. Însă spre deosebire de celelalte luni a lui Jupiter, IO prezintă o caracteristică cu totul deosebită care constă în faptul că satelitul contribuie semnificativ la modelarea câmpului magnetic al uriașului gazos, datorită curentului electric imens pe care îl generează, aproximativ 400.000 de volți și 3 milioane de amperi, eliberând o cantitate foarte mare de ioni care a dublat câmpul magnetic al lui Jupiter. Ca structură, IO este compus din fier și rocă din silicat, fiind cel mai dens satelit regulat din Sistemul Solar. Luna IO prezintă un câmp magnetic indus datorat prezenței unui ocean de magmă având temperatura de 1500 C, aflat la 50 de km sub suprafață. Interesant este faptul că suprafața satelitului nu prezintă cratere de impact, ci doar văi cu lavă care se întind pe suprafețe de sute de km, depresiunile vulcanice fiind cele mai numeroase, câmpii întinse, munți și gropi.
Dioxidul de sulf este un component principal al suprafeței satelitului, acesta aflându-se sub formă de gheață și în formă de nori în atmosfera neregulată.
Cel mai puternic vulcan de pe IO se numește Loki Patera și are o dimensiune de 202 km în diametru, datorită mărimii sale vulcanul produce 25% din căldura globală a satelitului.
Alți vulcani foarte importanți de pe IO sunt: Pele, Aten și Surt. O parte din munți prezenți la suprafața lui IO nu au luat naștere datorită vulcanismului, aceștia având o structură tectonică proprie. Atmosfera lui IO este foarte subțire și este compusă din dioxid de sulf, monoxid de sulf, clorură de sodiu și oxigen atomic. Penele vulcanice sunt responsabile de emisia în atmosferă a celui mai mare procent de dioxid de sulf ( 10 kg pe secundă). Cu toate că are o activitate vulcanică intensă care poate crea căldură, temperatura suprafeței lui IO coboară sub -155 grade C. Căldura produsă de erupțiile vulcanice variază de la 100 grade C, până la 300-400 grade C ajungând la temperatura chia de 1000 grade Celsius în lacurile vulcanice, însă toată această căldură este disipată în spațiu, deoarece Io nu dispune de o atmosferă compactă care să mențină căldura. Atunci când este eclipsată de umbra lui Jupiter, atmosfera lui IO îngheață instant, suprafața satelitului arătând ca și când ar avea un strat de brumă, care dispare la 15 minute după ieșirea din eclipsă a lui IO. Primele sonde spațiale care a traversat în apropiere de IO au fost Pioner 10 și Pioner11 în luna decembrie în anul 1973 , acestea fiind urmate de Voyager 1 în luna martie și Voyager 2 în iulie a anului 1979. În drumul lor către misiune, sondele au reușit să capteze imagini de pe IO de la distanță aproximativ de 20.000 km. De atunci IO a mai fost explorat în trecere de către sondele spațiale Galileo( 1995) Cassini ( 2000) New Horizons( 2007) și Juno( 2011) fiecare dintre aceste misiuni spațiale au contribuit la descoperirea mai amănunțită a satelitului IO, urmând ca în viitor să fie pregărite alte misiuni de explorarare mult mai avansate din punct de vedere tehnologic.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: Wikipedia
https://tigerdoor.ru/ro/the-ceiling/prichinoi-vulkanicheskoi-aktivnosti-io-sputnika-yupitera-yavlyaetsya/