Scriitoarea italiană-Maria Teresa Liuzzo: Vremuri neliniștite și adevăratul scop al culturii

„Violența timpului lacerează sufletul; prin această lacerare, pătrunde eternitatea” (S. Weil, Umbra și Harul).

O Artă Culturală este o artă implicată cultural în societate; nu este o artă alienată, ci vie în mesajul (sensul) pe care încearcă să-l transmită.

Ea se străduiește să informeze masele, seduse de vulgaritatea și prostul gust al postmodernismului, despre înaltă valoare universală a Artei (frumuseții), despre recuperarea ei ca transmitere a valorilor atemporale și să le reeduce în valorile civile și religioase.

Prin urmare, ea reabilitează publicul la frumusețea unei picturi artistice născute din cultură și nu din kitsch, iar cititorul să se bucure de mesajul poetic, dincolo de jocul tehnic al Deconstrucției.

Arta Culturală se opune Deconstrucției moderne cu „justa valorizare”, conștientă că mecanismul prin care este construit obiectul nu trebuie exprimat, ci ascuns și transcendat de ideea de obiect.
Nu este o artă metafizică, ci una revoluționară, în sensul că se străduiește să schimbe societatea, cu forța subversivă a unei Cunoașteri și Frumuseți Universale date cultural (care transcende categoriile de timp și spațiu).

Arta este superioară vieții și se străduiește să o schimbe: mai presus de toate, să creeze o prăpastie infinită între barbarie și bun gust în vremuri de tulburare.

O cultură care nu trădează Istoria și este liberă de „sclavie”, care nu închide toate legăturile cu credinciosul; care nu putrezește lumina, care nu cere Adevărul.

Share on Facebook

Tweet