Scriitori reprezentativi ai literaturi românești: Grigorie Alexandrescu

Pe data de 22 februarie 1812, se năștea la Târgoviște, poetul și fabulistul român Grigorie Alexandrescu, fiind cel de al patrulea copil al vistiernicului Mihai Alexandrescu și al Mariei Fusea. După ce își pierde ambii părinți în 1827, patru ani mai târziu Grigorie Alexandrescu se mută la București unde se înscrie ca elev la Pensionul Sfântul Sava
Își face debutul literar cu poezia „Miezul napții” în pagina revistei Curierul Românesc, pe data de 6 martie 1832, publicație ce i-a aparținut lui Ion Heliade Rădulescu, un alt mare scriitor al vremii, cu care a intrat în numeroase controverse, deși a locuit în casa lui o vreme după ce acesta i-a devenit socru. Se împrietenește cu Ion Ghica în timpul studiilor liceale. În același an traduce primul său volum de poezii intitulat „Eliezer si Neftali”. Se înscrie în cavaleria armatei române cu poziția de cadet și primește sarcina de-a supraveghea vama de la Focșani. Devine membru al Societății Filarmonica în 1835. Se întoarce la București în 1837, iar în 1838 îi iese de sub tipar cel de al doilea volum de poezii numit „Elegii si fabule”. Colaborează cu cotidianul România. În 1840 execută trei luni de detenție din cauza poeziei intitulată „Anul 1840”, scrisă în publicația Dacia Literară, a cărei conținut vădea ostilitate împotriva Rusiei. În 1842 scrie poeziile „Umbra lui Mircea la Cazia”, „Rasaritul lunii la Tismana”,”Mormintele la Dragasani” si acel „Memorial de calatorie” după ce vizitează mănăstirile din Oltenia alături de prietenul său Ion Ghica. Cu aportul lui Alexandru Donici, apare la Iași, cel de al treilea volum al său, „Poezii a lui Gr. Alexandrescu”. În paginile publicației Propășirea îi apar creațiile „Umbra lui Mircea. La Cazia” si fragmente din „Memorial de calatorie”.

Avansează în cariera militară obținând rangul militar de serdar, după care este ridicat la rangul de paharnic de către domnitorul Gheorghe Bibescu. În 1847 publică volumul de poezii „Suvenire chi impresii, epistole chi fabule”. Totodată îi apare în paginile revistei „Album,științific și literar” „Ucigașul fără voie” și schița „O nuntă „. În 1848 intră echipa redacției ziarului dedicat revoluției pașoptiste, numit Poporul suveran, unde îi va avea colegi pe Nicolae Bălcescu, Dumitru Bolitineanu și Cezar Bolliac. Este demis din atribuțiile deținute la Secretariatul Statului, însă primește funcția de director la Arhivele Statului în 1849 precum și pe cea de secretar la Senat în 1850. Colaborează cu revista Romania literară, înființată de Vasile Alecsandri, în care publică satira „Razbunarea soarecilor ”sau Moartea lui Sion” precum și fabula „Iepurele, ogarul si copoiul”. În 1856 publică poezia ”Unirea Principatelor”.
Îi dedică poezia „Mariei-sale domnitorului Alexandru Ioan I” domnitorului Cuza, după ce acesta vizitează Bucureștiul în 1859, cu prilejul Unirii Principatelor Române. Întră în funcția de director al Departamentului Cultelor si al Instrucției Publice după ce refuză să fie numit prim-ministru. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește membru la Comisia centrală de la Focșani. În 1863 îi sunt publicate creațiile: „Meditații, elegii, epirtole, satire si fabule” ca parte din opera sa. În 1872 publică „Povești albastre” volum de traduceri din opera poetului și juristului francez Eduard Laboulaye. În 1882 publică ultimele traduceri, fragmente din volumul „Ierusalimul eliberat” aparținând poetului italian Torquato Tasso.

Datorită unei boli nervoase, poetul Grigorie Alexandrescu și-a încetinit activitatea literară în ultimii 20 de ani din viață, publicând tot mai rar. A fost căsătorit cu Raluca Stamatin, fiica spătarului Gavril Stamatin. A avut un singur copil, o fiică numită Angelina. Prima iubire a poetului a fost o anume Eliza, căreia i-a dedicat o poezie și pe care a întâlnit-o la Focșani în perioada când era cadet în armată. Grigorie Alexandrescu a fost unul dintre cei mai importanți scriitori din perioada pașoptistă alături de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolitineanu, Andrei Mureșan, Costache Negruzii, Ion Ghica, Alecu Russo. Grigorie Alexandrescu s-a impus ca autor și traducător de opere deopotrivă, fiind singurul poet al epocii care s-a distins prin abordarea a două curente literare diferite, cel clasic și cel romantic. El a adus o contribuție semnificativă la actul de Unire a Principatelor Române. Grigorie Alexandrescu s-a stins din viață la data de 25 noiembrie 1885.
Surse de referință: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_grigore_alexandrescu.htm
https://www.poeziile.com/autori/Grigore-Alexandrescu/biografie.php
Autor-Andreea Arsene