Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Alexandru Macedonski

Alexandru Macedonski a fost primul reprezentant al curentului simbolist din literatura română fiind numit și poetul rondelurilor. Acesta s-a născut la București pe data de 14 martie 1854, însă copilăria și-a petrecut-o în satul natal al tatălui său, situat în Dolj. Tatăl poetului Dumitru Macedonski a fost general de armată iar mama sa Maria făcea parte dintr-o familie de boieri. A mai avut doi frați, dintre care o soră căsătorită cu unul dintre membrii familiei princiare Ghica. După finalizarea Școlii Primare se înscrie la Colegiul din Craiova pe care îl absolvă în 1869. În timpul studiilor de la colegiu scrie poezii, care mai târziu vor fi incluse în volumele publicate. Călătorește în Imperiul Austro-Ungar o perioadă, unde culege informații care îi vor folosi ulterior admiterii la Facultatea de Litere a Universității din București. În 1880 înființează publicația Literatorul și încurajează talentul literar al unor tineri scriitori precum Tudor Vianu și George Bacovia. Își face debutul literar cu volumul de poezii de factură romantică Prima Verba în anul 1872.

Din 1873 se înscrie în Partidul Liberal, devenind totodată jurnalist politic, scriind articole pro-liberale în publicația Oltul. Datorită campaniei mediatice duse împotriva Partidului Conservator și a unuia dintre principalii exponenți în persoana ministrului Lascăr Catargiu, Alexandru Macedonski este arestat în martie 1875 sub acuzația de calomniere. Macedonski a ispășit trei luni de închisoare la Văcărești. În 1876 Pantazi Ghica îi oferă postul de redactor la ziarul literar, politic și științific Stindardul în care publică Nuvela Cârjaliul, piesa de teatru Gemenii, totodată publică și traduceri din opera scriitorului francez Alphonse de Lamartine. Dezamăgit de faptul că nu a reușit să obțină o funcție politică în cadrul partidului pe care îl reprezenta în calitate de propagandist, Alexandru Macedonski și-a îndreptat atenția spre partea administrativă reușind să obțină funcția de prefect interimar al regiunii Bugeac în 1877. Din păcate un an mai târziu a fost demis din rolul de prefect de Bugeac datorită refuzului său de a accepta tranzitarea trupelor rusești pe teritoriul țării, astfel s-a împotrivit ordinului dat de prim ministrul Ion Brătianu. Din cauza acestui fapt Macedonski trece în tabăra adversă și colaborează cu ziarul Timpul, publicația principală a Partidului Conservator. Lansează Ziarul Vestea în care critică politica liberalilor și familia regală. Cel mai mare critic a lui Macedonski a fost Ioan Luca Caragiale care i-a contestat talentul literar prin numeroase satire publicate la Ziarul Timpul. Din cauza faptului că poetul nu suporta ideea de a pierde în concurența cu alți scriitori, se lansa în atacuri scrise la adresa lor prin intermediul publicațiilor pe care le conducea. În acest mod a intrat în polemici cu majoritatea marilor scriitori din epoca sa, cel mai temut adversar al său fiind Eminescu pe care l-a calomniat în mod obsesiv. Dorind să se afirme ca scriitor și în afara țării, Macedonski ia hotărârea să se mute la Paris unde reușește să publice creații în una dintre primele gazete dedicate simbolismului, publicația numită La Walonie. Însă cariera în Franța va fi de scurtă durată pentru că se va întoarce în țară unde se bucură de nașterea celui de al doilea copil numit Alexis, însă suferă pentru moartea celui dintâi. Macedonski hotărăște să părăsească redacția revistei înființată de el, Literatorul, în luna ianuarie 1885 iar la scurt timp, publicația își încetează activitate, urmând să fie reluată în 1892. Se apucă de scris nuvele naturaliste în anul următor, devenind cunoscute cu titlul: Zi de august, Pe drum de poștă, Din carnetul unui dezertor, Între cotețe și Nicu Dereanu. După mai multe tentative de a înființa mai multe publicații politice și literare, rămase fără succes, Macedonski scoate ziarul România Literară împreună cu Bonifaciu Florescu.

Începând cu anul 1890 Alexandru Macedonski scrie seria de rondeluri, cele mai cunoscute fiind: Rondelul rozelor ce mor, Rondelul apei din grădina japonezului, Rondelul câinilor, Rondelul lucrurilor.

Autorul continuă să scrie volume de poezii, însă situația materială precară nu îi permite să le publice, fiind nevoit să împrumute bani sau să organizeze serate literare unde se colectau bani. Continuă să înființeze și alte publicații printre care și Ziarul Lumina în paginile căruia își publică creațiile. Devine pasionat de astronomie și face cercetări în domeniul fiind acceptat în rândul Institutului de Astronomie Francez, după ce a publicat rezultatele unui experiment legat de viteza luminii. În acelați timp lansează câteva brevete de invenție. În ciuda eforturilor sale asidue de a se face remarcat în Franța, aprecierile nu au fost pe măsura așteptărilor.

Datorită faptului că a pledat pentru expatriere, deoarece nu se simțea apreciat în țară, membrii unor societăți culturale scriitoricești și teatrale se întreceau în acțiuni de ridiculizare a lui Macedonski, iar în pofida acestui fapt, mai existau și oameni de cultură care îi apreciau opera, iar unul din ei a fost criticul literar Mihail Dragomirescu care a publicat în ziua de crăciun a anului 1910 câteva recenzii laudative la adresa operei stigmatizatului poet. În anii primului război mondial, Alexandru Macedonski a șocat din nou opinia publică din România în momentul în care a declarat că este de partea Puterilor Centrale, contrar poziției filo-franceze exprimate și a nemăsuratei admirații pentru literatura franceză din care s-a inspirat pentru a-și scrie opera. Această atitudine sfidătoare urmată de altele în care a scris elogii la adresa armatei germane îi vor grăbi sfârșitul carierei și pe cel al vieții. Ajuns grav bolnav și marginalizat de societatea în care trăia, Alexandru Macedonski moare pe data de 24 noiembrie 1920 în prezența fiului său mai mic, Nikita. Este înmormântat la cimitirul Bellu. În activitatea literară Alexandru Macedonski s-a inspirat din opera poeților francezi simboliști, din care reamintesc: Charles, Baudelaire, Alphonse de Lamartine, Stephane Malarme. În afară de poezie, proză literară și știință, Macedonski era pasionat de ezoterism și parapsihologie, scriind lucrări de natură ocultă în care susținea opinii personale despre spiritualitate și viața de apoi.

Opera literară a lui Alexandru Macedonski
Poezie
Prima verba (1872);
Poesii (1882);
Excelsior (1895);
Flori sacre (1912);
Poema rondelurilor (1927)
Proză
Dramă banală (1896);
Cartea de aur (1902);
Le calvaire de feu, Paris, (1906);
Thalassa (1916); versiunea românească a romanului Le calvaire de feu;
Nuvele (1923)
Teatru
Moartea lui Dante Alighieri (1916)
Gemenii

Autor Andreea Arsene

date de referință: https://ro.scribd.com/doc/135313700/Alexandru-Macedonski….
https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Macedonski