***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești- Demostene Botez

Demostene Botez s-a născut pe 29 iulie 1893 în satul Hulub din județul Botoșani, România. Tatăl său, Anghel Botez, era preot în sat, iar mama sa, Ecaterina Botez, provenea dintr-o familie de preoți. A urmat primele clase la școala din satul natal, iar apoi a continuat studiile la Botoșani și apoi la Iași. A absolvit Liceul Internat din Iași în 1912 și apoi a urmat Facultatea de Drept a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, obținând licența în drept în 1915.


Demostene Botez a fost un scriitor prolific, debutând în literatură în 1911 cu o poezie publicată în revista „Arhiva”. Aderând la cercul de la revista „Viața românească” din 1921, a publicat o mare parte din creația sa în această revistă. Debutul său editorial a avut loc în 1918 cu volumul de poezii intitulat „Munții”, care a fost premiat de Academia Română.Pe lângă activitatea sa literară, Demostene Botez a fost și avocat, practicând în Iași și apoi în București până în 1950. După această dată, s-a dedicat în totalitate literaturii și publicisticii. A fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România și membru al Partidului Muncitoresc România.

Casa în care s-a născut și a copilărit Demostene Botez se află în satul Hulub și a fost cumpărată de un localnic după ce a fost vândută de familia sa. Scriitorul a petrecut multe vacanțe în satul natal și a avut o legătură puternică cu locurile copilăriei sale.

În perioada interbelică, Demostene Botez a avut o activitate literară prolifică, fiind prezent în numeroase publicații de prestigiu ale vremii. A colaborat la reviste și ziare importante precum „Arhiva”, „Viața românească”, „Dreptatea”, „Lumea”, „Adevărul literar și artistic”, „Reporter”, „Convorbiri literare”, „Adevărul”, „Clopotul”, „Cuvântul liber” etc. A publicat poezii, nuvele, romane și articole în aceste publicații, contribuind semnificativ la peisajul cultural al perioadei interbelice din România.

Demostene Botez a scris poezii, nuvele, romane și a avut o activitate publicistică de peste șase decenii. A fost membru corespondent al Academiei Române din 1963 și a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor din România în anii 1964-1965. A primit numeroase premii și recunoașteri pentru activitatea sa literară și a fost sărbătorit de Academia Română cu ocazia împlinirii a 75 de ani în 1968.

Printre cele mai importante opere literare ale lui Demostene Botez se numără:

1. „Munții” (1918) – primul său volum de poezii, premiat de Academia Română.

2. „Floarea pământului” (1920) – un alt volum de poezii semnificativ.

3. „Ghiocul” (1931) – un roman apreciat al autorului.

4. „Inălțarea la cer” (1937) – un alt roman important din creația sa.

5. „Obsesia” (1946) – o lucrare semnificativă în proza sa.

6. „Oameni de lut” (1947) – un alt roman apreciat al lui Demostene Botez.

7. „Floarea soarelui” (1953) – o colecție de versuri.

8. „Noaptea luminată” (1962) – o colecție de nuvele și povestiri.

9. „Memorii” (1970) – două volume de amintiri și reflecții personale.

10. „Patria și oamenii ei” (1972) – o altă colecție de versuri.

Aceste opere reflectă diversitatea și profunzimea creației literare a lui Demostene Botez și au contribuit la consolidarea prestigiului său în literatura română.

Demostene Botez a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XX-lea, contribuind semnificativ la literatura română cu operele sale variate și bogate în conținut.


Sursă de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Demostene_Botez

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate