Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Duiliu Zamfirescu

Duiliu Zamfirescu (născut la 30 octombrie 1858, la Plăginești, Râmnicu Sărat și decedat la 3 iunie 1922, la Agapia) a fost un scriitor și diplomat român. A fost fiul lui Lascăr și Sultana Zamfirescu. În anul 1890, s-a căsătorit cu Henriette Allievi, fiica unui bancher și senator italian, și au avut trei copii: Enrichetta Eleonora Eliza Felicita (n. 1890), Alexandru Antonio Lascăr Cezare (n. 1892) și Lascăr Antonio Liviu.
Duiliu Zamfirescu și-a început educația la școala primară și gimnaziu în Focșani, între anii 1865 și 1873. Apoi, a urmat cursurile Liceului „Matei Basarab” din București până în anul 1876. În toamna acelui an, s-a înscris la Facultatea de Drept din București. În anul 1877, Zamfirescu a debutat în publicația „Ghimpele”. În 1880, a obținut licența în Drept, iar în toamna aceluiași an a fost numit supleant de ocol la Judecătoria Hârșova. În februarie 1881, a fost numit procuror la Târgoviște, dar a demisionat curând din cauza unor neînțelegeri cu ministrul Justiției.

În 1882, după o scurtă perioadă în care a încercat să predea limba franceză și să practice avocatura în Focșani, Zamfirescu s-a stabilit la București, unde a devenit redactor la ziarul „România liberă”. În 1883, a publicat primul său volum de poeme și nuvele, intitulat „Fără titlu”. În același an, a debutat și în revista „Convorbiri literare” cu o serie de articole. Unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Zamfirescu este „În fața vieții”, publicat în 1884. Cu toate că romanul a primit o critică defavorabilă din partea lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, acesta a devenit ulterior una dintre cele mai apreciate opere ale literaturii române.
În anul 1885, Zamfirescu a reușit să obțină un post în cadrul Ministerului Afacerilor Străine și a devenit profesor de limba română la Liceul „Sfântul Gheorghe” din București. În 1888, și-a început cariera diplomatică la Roma, fiind numit secretar al Legației Române. Ulterior, a fost transferat la Atena și Bruxelles, unde a activat în cadrul serviciului diplomatic român. În 1898, Zamfirescu a fost ales membru corespondent al Academiei Române, recunoașterea venind ca o confirmare a valorii sale literare.
În anul 1906, s-a întors la Roma în funcția de secretar general al Ministerului Afacerilor Externe al României. A fost ales membru al Academiei Române în 1908 și a devenit președinte al Societății Scriitorilor din România în 1916. În 1909, a fost numit ministru plenipotențiar și delegat al României în Comisiunea Europeană a Dunării și în Comisiunea mixtă a Prutului.

În decembrie 1916, în timpul Primului Război Mondial, Zamfirescu s-a refugiat la Odessa, iar în 1918 s-a întors la Iași. Între 13 martie și 13 iunie 1920, a fost senator de Putna și ministru de Externe în guvernul condus de generalul Averescu. De-a lungul carierei sale, Zamfirescu a avut o contribuție semnificativă în promovarea intereselor diplomatice ale României și în dezvoltarea literaturii române. În ceea ce privește opera sa literară, Zamfirescu este cunoscut mai ales pentru romanele sale ”În război”, ”Îndreptări”, „Viața la țară” și „Tănase Scatiu” (1907). Aceste opere explorează teme precum viața rurală, conflictele sociale și dilemele morale ale personajelor. Stilul literar al lui Zamfirescu se caracterizează prin realism și atenție la detalii, oferind o imagine autentică a societății românești din perioada sa. Tragedia personală a lui Duiliu Zamfirescu a fost moartea sa prematură la vârsta de 63 de ani, în urma unei afecțiuni hepatice, la 3 iunie 1922, în Agapia. El a fost înmormântat în orașul natal, Focșani, lăsând în urmă un bogat moștenire literară și o contribuție semnificativă la cultura românească. Astfel, viața și activitatea lui Duiliu Zamfirescu au fost marcate de o carieră literară prolifică și de o implicare remarcabilă în diplomație. Operele sale literare au rămas în patrimoniul literaturii române, aducând contribuții valoroase în explorarea temelor sociale și morale.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Duiliu_Zamfirescu