***Editie online: Anul nr. III

februarie 14, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Emil Gârleanu

Emil Gârleanu s-a născut în noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1878 la Iași. Părinții săi erau locotenent colonelul Emanoil Gârleanu și mama sa, Pulheria, de origine greacă. Copilul Emil era considerat ciudat, fiind foarte sensibil și concentrat, iar stările sale de visare îi îngrijorau pe părinți. În copilărie, se juca de-a soldații și era pasionat de lectură, citind cu nesaț „Povățuitorul copiilor” de Ion Creangă.


A urmat școala primară la Școala nr.2 din Sărărie în perioada 1885-1889, iar vacanțele le petrecea în satul bunicii, lângă Târgul Frumos.
În 1889, Emil Gârleanu a început liceul la Iași, urmând trei clase, iar apoi s-a înscris la Școala Fiilor de Militari din același oraș. Totuși, influențat de tatăl său și de faptul că locuia în apropierea cazărmilor, Emil s-a îndreptat către cariera militară. Între 1892 și 1896, a frecventat „Școala Fiilor de Militari”, unde a devenit coleg cu Eugeniu Botez, viitorul scriitor Jean Bart.


În anul 1896, mama lui Emil Gârleanu a decedat din cauza tuberculozei, iar tatăl său s-a recăsătorit cu colonelul Ghirulescu. Emil a continuat studiile la Școala Militară de Infanterie și Cavalerie între 1896 și 1900, avându-l ca coleg pe Gheorghe Brăescu. Cu toate acestea, după doar un an și trei luni, a renunțat la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină.
După părăsirea școlii militare, Emil Gârleanu s-a dedicat publicisticii literare. În anul 1900, s-a înscris la Facultatea de Litere a Universității din Iași. A debutat în literatură în revista „Arhiva” din Iași, condusă de A.D. Xenopol, în anul 1900, cu schița „Dragul mamei” și poezia „Iubitei”, sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la numeroase reviste precum „Arhiva”, „Evenimentul”, „Sămănătorul”, „Luceafărul”, „Albina”, „Convorbiri literare”, „Flacăra” și altele.


În anul 1905, Emil Gârleanu a debutat cu volumul „Bătrânii”, alcătuit din schițe publicate în revistele „Făt-Frumos” și „Sămănătorul”. Acest volum a fost urmat de cel mai cunoscut său volum, „Din lumea celor care nu cuvântă”, publicat în 1910. În volumul „Din lumea celor care nu cuvântă” (1910), Emil Gârleanu a relatat întâmplări alegorice din viața gâzelor, păsărilor, animalelor și plantelor. Această lucrare a devenit emblematică pentru stilul său literar și a fost foarte apreciată de critici și de public. Un alt volum important al său este „Nucul lui Odobac” (1910), în care a dezvoltat o temă semănătoristă, evidențiind dispariția țărănimii patriarhale și a obiceiurilor tradiționale. Emil Gârleanu a fost un reprezentant de frunte al mișcării literare Semănătorismului și a fost foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia i-a dedicat volumul său de debut. De-a lungul carierei sale, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos”, alături de George Tutoveanu și Dumitru Nanu, și a colaborat la revista „Convorbiri critice”.

Pe lângă activitatea sa literară, Emil Gârleanu a avut și o implicare în viața culturală și teatrală. Între anii 1911 și 1914, a fost președintele Teatrului Național din Craiova, contribuind la dezvoltarea și promovarea artei teatrale.

Opera lui Emil Gârleanu a fost influențată de mișcarea literară a Semănătorismului, dar și de personalitatea și stilul lui Mihail Dragomirescu, un important critic literar al vremii. Scrierile sale se remarcă prin sensibilitatea și atenția acordată detaliilor, prin descrieri vii și prin abordarea temelor sociale și morale. Tragica sa moarte a avut loc în iulie 1914, la vârsta de doar 36 de ani, în urma unei congestii renale. Emil Gârleanu a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, lăsând în urmă o operă literară valoroasă și o amprentă puternică în literatura română.
Astfel, Emil Gârleanu rămâne unul dintre cei mai importanți scriitori români ai perioadei interbelice. Opera sa, caracterizată prin sensibilitate și atenție la detalii, explorează teme precum natura, viața rurală, tradițiile și valorile patriarhale, dar și problemele sociale și morale ale vremii.
Stilul său literar se remarcă prin descrieri vii și pline de culoare, prin utilizarea unui limbaj poetic și prin abordarea alegorică a unor aspecte ale vieții și naturii. Prin intermediul scrierilor sale, Emil Gârleanu a reușit să transmită mesaje profunde și să ofere o perspectivă asupra lumii în care trăia. Chiar dacă viața sa a fost scurtă, opera lui Emil Gârleanu continuă să fie apreciată și citită și în prezent. Scrierile sale au influențat și inspirat mulți alți autori români, iar contribuția sa la literatura română este recunoscută și valorizată.


Opere scrise:
Cea dintâi durere, 1907
Odată!, 1907
Într-o zi de mai, 1908

Schițe din război, 1908
Punga, 1909
Trei vedenii 1910
Amintiri și schițe 1910
Visul lui Pillat, 1915
O lacrimă pe-o geană, 1915
Povești din țară, 1916
Culegătorul de rouă, 1919



Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_G%C3%A2rlean

Autor-Andreea Arsene

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate