Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Mircea Eliade

Marele scriitor și filozof Mircea Eliade s-a născut în București la data de 28 februarie în 1907, ca fiu al lui Gheorghe Ieremia și a Jeanei Vasilescu, numele Eliade fiind adoptat ulterior. Aflată cu domiciliul între Tecuci și București, la 1914, familia Eliade se stabilește în București definitiv prin apropierea Pieței Rosseti, unde scriitorul a locuit până în adolescență. Eliade și-a făcut studiile primare la Școala de pe strada Mântuleasa, după care se înscrie la Colegiul Spiru Haret avându-i colegi pe Constantin Noica, Petre Viforeanu și Barbu Brezianu. Filozoful a abordat tematica entomologiei în câteva scrieri scurte, fiind pasionat de științele naturi, dar și de chimie și ocultism. Pasionat fiind de lectură, Eliade a avut o preferință aparte pentru opera scriitorului francez Honore de Balzac, însă, totodată citește și nuvelele lui Giovanni Papini, fiind preocupat și de studiile social- antropologice ale lui James George Frazer, fapt care a condus la inițiativa de a învăța limba italiană și engleză. În particular studiază limba persană și ebraică. Pe de altă parte manifestă o pasiune deosebită pentru filozofie, fiind atras de scrierile unor personalități antice precum Marcus Aurelius, Epictet, și chiar de lucrările poetului și filozofului Vasile Conta.

Pe partea de istorie, Eliade îi citește pe istoricii Nicolae Iorga și Bogdan Pietriceicu Hașdeu. În anul 1921 îi apare primele scrieri numite: ”Inamicul viermelui de mătase,, și ”Cum am găsit piatra filosofală,, iar după patru ani își lansează primul volum autobiografic numit:” Romanul adolescentului miop”.În continuarea aceluiași roman apărut în 1928, Eliade specifică influența pe care a avut-o filozoful Nae Ionescu asupra carierei și a formării sale ca viitor filozof și scriitor.

Nae Ionescu i-a oferit lui Eliade un post în redacția publicației Cuvântul. Mircea Eliade face o pasiune specială pentru cultura indiană și din acest motiv propune să studieze limba sanscrită și cultura indiană, în special despre Yoga, în Callcuta, avându-l ca mentor pe Suredranath Dasgupta. În 1933 inspirat de perioada petrecută în India, lansează romanul Maitrey care s-a bucurat de un succes semnificativ. Reîntors în țară, se stabilește la București(1934-1940) unde își dă doctoratul în filozofie cu o lucrare de dizertație despre gândirea și practica Yoga. Publică mai multe volume de proză literară, lucrări științifice și eseuri, iar simultan susține cursuri de filozofie și istoria religiilor la Universitatea din București. Ca ucenic a lui Nae Ionescu, Mircea Eliade și-a făcut cunoscută apartenența la Mișcarea Legionară pentru care a publicat articole de propagandă în revista ”Buna Vestire” cunoscut ca ziarul oficial al grupării politice, mai grav a fost faptul că scriitorul a suferit consecințele acestei legături politice, fiind arestat în 1937, datorită unei campanii împotriva legionarismului lansată de către regele Carol al II-lea. Eliade a fost reținut la sediul Siguranței Statului timp de trei săptămâni, după care a fost transferat la inchisoarea din Miercurea Ciuc. El a refuzat cerința autorităților de a renunța la legătura sa cu organizația legionară. A fost eliberat din penitenciar pe data de 12 noiembrie 1938. Acuzat de antisemitism datorită unor scrieri propagandistice,însă Eliade a negat faptul că ar fi fost autorul acelor articole, în plus s-a opus expatrierii unor intelectuali evrei, printre care și scriitorul Mihail Sebastian care îi era prieten. Eliade a fost numit atașat cultural al Ambasadei României la Londra în timpul celui de al doilea război mondial și totodată membru al Delegației Române la Lisabona. Se stabilește la Paris în 1946 unde predă Istoria Religiilor la Sorbona, după care se stabilește la Chicago unde începe o carieră la universitatea Loyola ca profesor de istorie comparată a religiilor în anul 1957.

Pe măsură ce își desfășoară activitatea capătă o reputație tot mai importantă pe plan mondial, devenind membru unor instituții academice și universitare importante care i-au oferit o multitudine de distincții și premii.

Catedra de istorie a religiilor din Chigago îi păstrează încă numele din 1985 până astăzi ca o recunoaștere a contribuției sale aduse în domeniu. Eliade a pus accentul pe filozofia religioasă care are la bază conceptul spațiului și timpului sacru, spațiul sacru fiind centru universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor care au format lumea de la origini. Din operele sale de referință reamintim:

"Solilocvii" (1932)"Oceanografia" (1934) "Alchimia asiatica" (1935), "yoga" , "Essai sur les origines dela mystique indienne" (1936), "Cosmologie si alchimie babiloniana" (1937),"Fragmentarium" (1938), "Mitul reintegrarii" (1942), "Insula lui Euthanasius"(1943), "Comentarii la legenda Mesterul Manole" (1943), "Istoria credintelor si ideilor religioase" (1977-1978).

Romanul Maitrey scris în 1933 rămâne o scriere extrem de importantă în care își expune lirismul și autenticitatea unor trăiri sufletești răscolitoare și profunde, continuând cu Întoarcerea din Rai(1934) definit ca fiind un monolog al sinelui, apoi redarea tabloului de asamblu al epocii respective în trilogia Huliganii(1935), urmată de apariția nuvelei de factură fantastică numită Șarpele( 1937) și Domnișoara Cristina( 1936), mergând până la romanul fluviu, Nopții de Sânziene, compus din părți care îmbină realismul cu fantasticul și mitul, carte pe care scriitorul a considerat-o cel mai bun roman al său. Timpul petrecut în India unde a studiat limba și cultura sanscrită și-a pus amprenta asupra unor scrieri structurate ca eseuri și opere precum: „Nopti la Serampore” (1940),”Maitreyi” (1933), „Isabel si apele diavolului” (1930), „Secretul doctorului Honigberger”, (1940). Alte opere de valoare ca: „Santier(1935), „Nunta in cer” (1939), „Luminace se stinge” (1934), „Douasprezece mii capete de vite” (1952), „Fata capitanului”(1955). „O fotografie veche de 14 ani” (1959), „La tiganci” (1959),” Pe strada Mântuleasa 1968-„Tinerete fara batranete” (1978) abordează tematica socială, aspecte religioase, morale și filozofice. Practic, Eliade a fost continuatorul prozei fantastice eminesciene accentuată de o mai profundă tendință filozofică creând calea spre o creație literară afiliată curentului modernist.

Faimoasa operă numită Istoria Religiilor care i-a adus faima pe plan mondial, relevă conceptul fundamental al sacrului aflat în conexiune cu obiectele naturale și artificiale care înconjoară omul, această teorie are ca punct de referință ipoteza antropologică prin care sacrul i se dezvăluie omului în concordanță cu niște arhetipuri explicate prin următoarele exemple: cerul dezvăluie transcendenta, pământul maternitatea si fecunditatea.
Mircea Eliade face parte din categoria filozofilor, scriitorilor și intelectualilor români din perioada interbelică și postbelică care au primit recunoaștere pe plan mondial. Eliade și-a continuat activitatea scriitoricească până în ultimii ai ai vieții sale în ciuda stării de sănătate foarte precare. La 22 aprilie 1986, Mircea Eliade se stingea din viață în Chicago la vârsta de 79 de ani.