***Editie online: Anul nr. III

februarie 8, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești : Nichifor Crainic

Nichifor Crainic a fost un important scriitor, eseist, poet și jurnalist român, cunoscut în special pentru contribuțiile sale în domeniul literaturii și al gândirii conservatoare. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Crainic a fost un susținător al valorilor tradiționale și a promovat o viziune conservatoare asupra culturii și societății. Lucrările sale acoperă o gamă largă de subiecte, de la poezie și eseuri la publicistică și teologie. Este cunoscut și pentru implicarea sa în mișcarea legionară în perioada interbelică. Nichifor Crainic a avut un impact semnificativ asupra culturii și gândirii românești și este considerat unul dintre cei mai importanți intelectuali conservatori din istoria României.


Nichifor Crainic, cunoscut și sub numele de botez Ion Dobre, a fost un profesor de teologie, poet, eseist, filosof, ziarist și om politic.

S-a născut la 12 decembrie 1889 în localitatea Bulbucata, județul Giurgiu  și a decedat la 20-21 august 1972 la Mogoșoaia, lângă București. A urmat studii la Seminarul „Central” (1904-1912) și la Facultatea de Teologie din București (1912-1916), după care a participat la primul război mondial, lucrând într-un spital din Iași (1916-1918). Ulterior, a urmat studii de specializare la Facultățile de Teologie Catolică și de Filosofie ale Universității din Viena (1920-1922).

Crainic a avut o activitate prolifică, lucrând la diverse publicații precum „Neamul Românesc” al lui Nicolae Iorga (1917-1918 la Iași), „Dacia” (1918-1920), „Lamura” (1922-1923), „Cuvântul” (1922-1926), „Calendarul” (1932-1933) și revista lunară „Gândirea” (1926-1944), fiind principalul animator și teoretician al curentului „gândirist” tradiționalist. De asemenea, a fost implicat în viața politică, ocupând funcții precum secretar general în Ministerul Cultelor și Artelor (1926), deputat independent de Vlașca (1927) și ministru al Propagandei Naționale pentru scurt timp (1940 și 1941).

Prima lucrare poetică a lui Nichifor Crainic, intitulată „Şesuri natale”, a fost publicată în anul 1916.A fost laureat al Premiului Național pentru poezie (1930), membru al Academiei Române (1940), „doctor honoris causa” al Universității din Viena (1940) și a participat la diverse congrese și conferințe internaționale.

După perioada de detenție din 1944-1962, a lucrat în redacția ziarului „Glasul Patriei” până în 1968. Opera sa poetică și literară se bazează pe o viziune teologică asupra istoriei și artei românești, iar revista „Gândirea” a lansat sau a încurajat mulți poeți și esești contemporani.

Nichifor Crainic a publicat șase volume de versuri:

– „Şesuri natale” (1916)

– „Darurile pământului” (1920)

– „Cântecele patriei” (1925)

– „Ţara de peste veac” (1931)

– „Şoim peste prăpastie” (1990)

– „Poezii alese 1914-1944”

În domeniul teologiei, a publicat mai multe lucrări, printre care „Curs de istoria literaturii bisericești și religiose moderne” și „Curs de teologie mistică”. De asemenea, a scris volume de versuri precum „Şesuri natale”, „Darurile pământului”, „Cântecele patriei”, „Ţara de peste veac”, „Şoim peste prăpastie” și „Poezii alese 1914-1944”.


Autor- Andreea Arsene

Sursa de informaţii: https://ro.metapedia.org/wiki/Nichifor_Crainic

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate