***Editie online: Anul nr. III

februarie 8, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Nicolae Labiș


În anul 1935, la data de 2 decembrie se năștea în localitatea Mălini, județul Suceava, Nicolae Labiș, fiu al brigadierului silvic Eugen Labiș și al învățătoarei Ana-Profira, fiind unul dintre reprezentanții de seamă ai literaturii românești. Se îndeletnicește cu cititul și scrisul de la vârsta de 5 ani, iar Școala Primară o urmează în localitatea natală, la clasa la care mama lui preda ca învățătoare. În timpul celui de al doilea război mondial se refugiază cu familia la Câmpul Lung-Muscel unde își continuă studiile în clasa a III-a. Scrie poezii încă din vremea copilăriei. Se înscrie la Liceul Nicu Gane din Fălticeni și frecventează cursurile între anii 1946-1951. În timpul studiilor liceale compune poezii și ține un jurnal de antologii și informații literare, participând totodată la întruniri literare, joacă teatru pe scene improvizate în satul natal. Trimite la redacția ”Scânteia Tineretului” scrierile ”Slove de ziar” în decursul anului 1949. În 1950 Publică poezii ( Fii dârz și luptă Nicolae) în ziarul ”Iașiul Nou” și ”Lupta Poporului”. Poezia ”Gazeta de stradă” îi este publicată în revista ”Viața Românească” în anul 1951. În luna mai a aceluiași an, participă la Olimpiada națională de limba română la București unde obține premiul I. În 1952 se transferă la Liceul Mihail Sadoveanu din Iași și devine conducătorul Cenaclului Literar. Este admis la Școala de literatură din București , unde îi are ca profesori pe Tudor Vianu, Nina Cassian, Eusebiu Camilar. Devine șef de redacție, la secțiunea poezie, a revistei școlii. În 1953 îi este publicat poemul ”Cuvânt tovarăşului Vladimir Maiakovsks”. Din 1954 colaborează cu trei publicații importante, ”Contemporanul”, ”Gazeta Literară” și ”Viața Românească”, în paginile cărora își publică scrierile. Între 1955-1956 scrie o serie de creații literare, printre care și ”Moartea Căprioarei”, în conținut de manuscris, care vor fi publicate ulterior în ediții postume. În ultimul an din viață, îi ies de sub tipar două volume de poezie intitulate: ”Puiul de cerb” și ”Primele iubiri’‘. Din păcate, viața tânărului scriitor avea să se sfârșească la vârsta de doar 21 de ani, acesta zăcând în agonie timp de 12 zile pe patul de spital, după ce a fost accidentat de un tramvai pe data de 10 decembrie.

Înainte să moară, Nicolae Labiș a compus poezia ”Pasărea cu colţ de rubin” pe care i-a transmis-o unui prieten care se afla alături de el. Nicolae Labiș a fost un scriitor prolific în ciuda faptului că a trăit puțin. Modelele sale scriitoricești care l-au inspirat în carieră au fost: Tudor Arghezi, Ion Barbu, Immanuel Kant, Rene Descartes, Marcel Proust. La timpul respectiv s-a speculat faptul că scriitorul ar fi fost împins intenționat din tramvai, de către un agent al securității comuniste. Această suspiciune este legată și de faptul că tânărul poet Labiș a fost exclus din Uniunea Tineretului Comunist în anul 1954. Nicolae Labiș a fost precursorul generației șaizăciste a lui Nichita Stănescu. Locul de veci al scriitorului se află la cimitirul Bellu în apropierea mormântului lui Mihai Eminescu.


Autor-Andreea Arsene
Surse de referințe: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_nicolae_labis.htm

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate