Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Presa liberă a murit! Trăiască presa aservită!

Câți jurnalisti curajoşi, cu conştiință şi iubitori de adevăr mai sunt în România?
Puțini, extrem de puțini…
Se înlocuiește termenul „jurnalist” cu petardist, fumigenist și pupincurist. Jurnalismul de tejghea.
Unde sunt jurnaliștii de altădată?
Să fii jurnalist curajos! Asta atunci, pe vremea când se făceau adevăratele reportaje, cu profesionalism, când presa era privită, pe bună dreptate, ca „a patra putere în stat”. Vi se par povești acum?
Nu, nu sunt, odată presa chiar a fost aceea de care vă spun… Acum, „jurnaliștii” sunt mai mult ofițeri sub acoperire, care urmăresc să dezinformeze publicul, necum să prezinte situația adevărată în fapt.
Mă rog, saga asta n-o să mai țină mult, la un moment dat se va produce haos și lumea – reversul medaliei – nu va mai crede nimic. Trăim vremuri în care societatea este influențată de somnul rațiunii – „născătorul de monștri” – când voința omului este dominată de prostie, mârșăvie și pofte.

Jurnaliști sau „jurnaliști”?!
„Gara Presei Libere” a rămas pustie… și ultimul tren cu gazetari de caracter a plecat de mult timp. Am rămas cu privirea în gol, acei oameni nu mai există. In schimb, sunt foarte mulți ziariști lipsiți de caracter și în slujba neadevărului, fără strop de considerație pentru deontologie, plătiți de găștile de „dreapta” sau de „stânga”, care fac jocul Sistemului, în detrimentul populației. Cum poţi să renunţi la a căuta ştiri reale, lăsându-te sedus de petardele camarilei politice, care se răzbună pe bunul simţ, nu am să înţeleg niciodată!
Am participat la Revoluție, apoi ca reporter TVR am fost umilit și atacat cu sticle în Piata Universității, de manifestanții „pașnici”, înjosit și atacat cu bâte de mineri, nu o dată, ci de mai multe ori…am înghițit gaze lacrimogene cât să-mi ajungă pentru 10 vieți…și pentru ce? Pentru o Românie liberă, în care să domnească democrația și libera exprimare, în care jurnaliștii să fie respectați pentru curaj si adevărul spus în reportaje. Sunt jurnalist cu experiență de peste 30 de ani și o spun cu mândrie, nu am făcut niciodată rabat de la deontologie, am spus adevărul în reportajele mele chiar dacă am avut de suferit. Asta înseamnă să fii ziarist curajos! Să fii jurnalist independent! Nici de „dreapta”, nici de „stânga”, nici pe statul de plată al Securității. Din cauza unora care s-au vândut pe 30 de arginți, acum presa este percepută ca o marionetă în mâna păpușarilor… Generația de lut!
Nu v-ați săturat de botnița lui Arahat??
Aproape o jumătate de veac am trăit într-un regim totalitar în care drepturile fundamentale ne-au fost încălcate, iar libertatea de expresie nu a existat. Nu aveai voie să critici regimul inuman la care era supusă nația, nu aveai voie să-ți exprimi nicio părere, altfel te păștea pușcăria și, de multe ori, exterminarea. Am crezut că acele vremuri au apus de mult…Revoluția din ’89 ne-a redat dreptul fundamental de a fi liberi într-o societate democratică. Dictatorul Ceaușescu ne-a terorizat cu Securitatea, un organ diabolic de represiune și de protecție a regimului totalitar. In ultimii doi ani mi-am pus întrebarea dacă nu s-a instaurat o nouă dictatură. Trompetele Sistemului ne spun seară de seară la televiziunile aservite că au pus botniță Adevărului! Nu avem voie să ne exprimăm un punct de vedere?! Trebuie să credem doar ce ne spun Ei..!! In România, libertatea de exprimare este garantată prin Constituție. (Articolul 30) Libertatea de exprimare este un principiu care susține libertatea unui individ sau a unei comunități de a-și exprima opiniile și ideile fără frica unor represalii, cenzuri sau sancțiuni.
Art. 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prevede: “Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere. “
Va trece și această perioadă nefastă, lumea va învinge atât virusul cât și manipularea Sistemului, iar cel mai mare perdant va fi …presa. Atunci presa mincinoasă va fi pusă la zidul infamiei. Exact asta merită!
Am făcut această digresiune pentru a înțelege fenomenul în ansamblu, în toată complexitatea sa, nu doar să vă povestesc – rupte din context– niște cazuri răzlețe, cu marile sau micile realizări ale presei libere…
Visul de a trăi liberi în țara noastră și de a făuri lucruri minunate. Celor spuse de Conu’ Iancu: „Bravos, națiune! Halal să-ți fie! Să trăiască Republica!” adaug și eu: Halal politică, halal presă!
Autor-Lucian Ciuchiță