***Editie online: Anul nr. III

februarie 7, 2025

Tribut în versuri, Marelui Eminescu

Steaua stelelor...(Lui Eminescu).

Steaua stelelor, cea vie 
Luminează vastul cer, 
Și ne-aprinde o făclie 
În zborul vieții efemer. 
Steaua stelelor, măiastră. 
Și-a trimis lumina pură. 
Să lucească la fereastră.
Dându-ne a sa căldură. 
Steaua stelelor, cea sfântă. 
Ce străbate-n univers. 
Auziți, cum doina-i cântă! 
Și-a scris nemurirea-n vers. 
Steaua stelelor, fără de preț. 
Ne-a trimis raza de dor. 
Dintre toți, cel mai măreț,
Domnul cel nemuritor. 
Steaua stelelor, divină 
Eminescu- om și zeu, 
Să-i fie odihna lină 
Să ne mângâie mereu. 
Steaua stelelor, 
Fără de asemănare 
Călăuză peste vremi .
Îți aduc ție închinare 
Șiaștept ca să mă chemi.
Cât te-am căutat în vise, 
Printre muritori şi stele, 
Ți-am lăsat la porţi închise 
Preţul lacrimilor mele. 
Nu te-ai rătăcit prin lume,
Călător de prea departe, 
Vrând s-aduni fără de nume. 
Stele dincolo de moarte? 
Oare, ai ştiut vreodată 
Că citindu-ți stihul, seara, 
Ţi-am dat venerarea toată.
 Și suspinele-mi ca ceara? 
Te invoc în rugăciune. 
Și te-aștept mereu sfioasă, 
Nu ar fi altă minune. 
Mai reală, mai frumoasă! 
Zeul poeziei noastre, 
Anii trec, sunt muritoare, 
Dă-mi din clipele-ți măiastre. 
Clipa mea de neuitare…!
Nu mai cred în vreo iubire.
Suprimată de regrete, 
Dulce-amară amăgire, 
Cine-o sa te mai aștepte?


Poet - Andreea Arsene, Bucuresti.

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate