România Tradițională: Datini și Obiceiuri ale Sărbătorilor de Iarnă

Țara noastră și-a păstrat de-a lungul veacurilor tradițiile și obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă furnizate de bogatul repertoriu moștenit de la strămoșii noștri. Prima sărbătoare de iarnă mult așteptată este cea a Crăciunului, în care românii așteaptă cu nerăbdare împodobirea bradului în ajun sărbătorii, cât și mersul cu colindatul. Împodobirea bradului are o semnificație ritualică profundă care indică prosperitate, fertilitate și longevitate. Colindatul practicat în grup, de regulă de către tineri, băieți și fete, are menirea de a aduce urări de bine celor colindați sub fereastră precum cele de: sănătate, prosperitate și viață îndelungată. Tradițiile și obiceiurile românești practicate în sezonul sărbătorilor de iarnă diferă de la o zonă geografică la alta, însă toate transmit același mesaj. Mesajul urărilor de bine la sfârșit și început de an.

Spre deosebire de Zona Moldovei unde colindători adresează gazdelor urări care au rolul de a invoca protecția asupra gospodăriilor, livezilor și a animalelor, în zona Banatului tinerii sărbătoriții poartă măști, fetele își pun măști de băieți, iar băieții măști de fete plecând la colindat în sat. Sub brad se pune o sticlă de rachiu, un colăcel și un cârnat în așteptarea lui Moș Crăciun. Ca parte din tradiție, tinerii se adună la casele gospodărești din Banat și dansează fata cu băiat, dans care se termină cu un sărut, un bun prilej pentru fiecare tânăr(ă) de a-și găsi perechea aleasă. În partea Maramureșului, obiceiurile de Crăciun sunt diferite, deși se întrebuințează masca. Colindătorii indiferent de vârsta pe care o au primesc un colac și nuci după ce interpretează jocul moșilor și urează toate urările de bine gazdelor vizitate.

În partea Maramureșului, obiceiurile de Crăciun sunt diferite, deși se întrebuințează masca. Colindătorii indiferent de vârsta pe care o au primesc un colac și nuci după ce interpretează jocul moșilor și urează toate urările de bine gazdelor vizitate.

În Bucovina, colindatul are rolul de a purifica locul și de a alunga spiritele diavolești, totodată este considerat a fi un păcat faptul de a nu primi colindătorii. În zona Ialomiței în seara Crăciunului se alege un vătaf de către colindătorii care însoțesc grupul, apoi colindatul este precedat de dansuri.

După ce sunt invitați la masă de către gazde, membrii grupului interpretează alte colinde, în timp ce alți tineri care se alătură colindătorilor, au grijă să adune darurile primite de la gazdele binevoitoare.

Mersul cu Steaua a doua zi de Crăciun este un obicei încă practicat în partea Moldovei cât și a în alte zone alte țării. Însă tradiția își are începutul din perioada bizantină, cât și din tradiția catolică, ambele prevestind nașterea lui Hristos.

Una dintre cele mai des întâlnite și practicate obiceiuri din ajunul Anului Nou sunt: cea a mersului cu Capra, Cerbul ,Ursul și Plugușorul practicate în mai toate zonele țării: Moldova, Ardeal, Hunedoara, Muntenia și Oltenia, însă cu câteva diferențe care au în vedere denumirea și practica proriu-zisă. Astfel că În Muntenia și Oltenia capra se numește Brezaia, pe când în Hunedoara se joacă cerbul, iar în Moldova capra, în în Ardeal țurca, pe când în sudul Transilvaniei jocului caprei i se atribuie numele de borița, denumire provenită de la bour.

În prima zi de revelion, umblatul copiilor cu Sorcova încheie practicile specifice primei zile din an. Sorcova este un băț căruia i se atașează bucăți de hârtie colorată, iar în completarea urărilor care se fac se obișnuiește să se arunce boabe de orez in casa gazdelor, boabe care simbolizează belșugul.Tradițiile de iarnă se încheie cu sărbătoarea Bobotezei unde în unele zone se practică ritualuri de farmece și descântece. Cred că cele mai cunoscute practici sunt cele ale fetelor care își pun busuioc sub pernă în noaptea de bobotează ca să își viseze ursitul și aruncatul crucii în apa rece a unui râu de către un preot, ritual în care câțiva amatori înoată să scoată obiectul la mal, iar cel care ajunge primul să scoată crucea, este considerat binecuvântat.

În ajunul Bobotezei, preotul însoțit de un grup de enoriași, de regulă copii, umblă cu sfințirea apei, timp în care copii strigă Chiralesa, un cuvânt care provine din limba greacă și care semnifică Doamne Miluește!

Un alt obicei care și-a mai pierdut din semnificație este cel al iordănitului femeilor, care consta în adunatul multor femei la casele gazdelor cărora acestea le aducea pentru ospăț mâncare și băutură alese, petrecând noaptea cântând și dansând după care ies afară stând la pândă ca să prindă flăcăii și să îi arunce în apă. În Transilvania și Bucovina se practică obiceiul numit Udatul Ionilor care constă în ritualul de împodobire a unui brad în curtea celor care poartă numele de Ion, aceștia având obligația de a da o petrecere cu lăutari, după care sunt purtați prin sat cu escortă și duși la o apă unde sunt botezați și purificați. În noaptea ajunului Bobotezei se crede că unele animale din gospodărie capătă darul de a vorbi, iar timp de șapte zile se interzice spălatul rufelor, deoarece apa este sfințită.