Artistul Folk, Tică Lumânare: poezii de suflet

NOAPTEA
Când noaptea se lasă, e totul pustiu,
Himerele lumii pornesc la vânat,
Ici colo un câine mai umblă stigher,
O cucuvea s-a pus iar pe cântat…
Când noaptea se-așterne, e gândul mai viu,
În voia lui umblă mai abitir,
Precum cai sălbateci ce se-ncură în voie,
Pe câmpuri și dealuri prin iarbă, prin știr.
Când noaptea e doamna, se-ncing iar dihănii
Și iar mii de gânduri în cap năvălesc,
Se scurg, se strecoară din zeci de unghere,
În liniștea nopții te înnebunesc.