Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Asuprirea şi libertatea, jugul şi aripile (fragment din romanul ”Insula Purgatoriului”)

Ştiu cu toţii că, o vreme, poţi minţi multă lume, poţi promite orice şi, apoi, amâna realizarea proiectelor, dar nu poţi păstra, etern, un popor, o naţie, într-o negură aspră, sperând în acelaşi timp la progres, implicare, dăruire şi recunoştinţă!
Marele pericol pentru Marii Conducători, reversul unei monede calpe este clipa oarbă când totul se întoarce împotriva ticăloşilor cârmuitori. Ei pierd, în spasmele tumultului social orice direcţie, orice reper, iar mulţimea turbată, flămândă, se prăbuşeşte într-un haos aşteptat, dacă nu chiar programat. Poporul din laşitate şi ignoranţă a lăsat ţara pe mâna unor politicieni corupţi care au intrat în hora celor care au acaparat lumea. Metodele folosite au avut un scop precis, iar efectele n-au întârziat să apară. Toţi au simţit pe propria piele acele acţiuni de distrugere generalizată: instaurarea nonvalorii la toate nivelurile, promovarea proştilor şi a celor şantajabili, dependenţa de un partid călăuzitor, lipsa canalelor de informare corecte, mass media “încătuşată politic”, imixtiune în justiţie, poliţie slabă, fără profesionişti, aglomeraţie şi stres cotidian, fals patriotism şi lipsa unor modele cu care să te identifici, birocraţie excesivă şi funcţionari corupţi, transport în comun dezastruos, învăţământ cu programă greoaie şi inutilă, alimente “otrăvite”, şefi tâmpiţi la serviciu, inducerea stării că poate fi mai rău, sentimentul că eşti permanent monitorizat şi vei da socoteală etc. Au crescut efectivele poliţieneşti care să apere şi să protejeze dictatura nonvalorii, să urmărească şi să intimideze orice acţiune de revoltă împotriva măsurilor de “binefacere” impuse sub Umbrela Sistemului. Când salariul “apărătorului” este de trei ori în comparaţie cu al profesorului, atunci vorbim de o societate poliţienească. Inteligenta este duşmanul primordial în acest proces, nu poţi să prosteşti oamenii care gândesc şi acţionează în consecinţă. Formatorii de opinie trebuie înlăturaţi unul câte unul sau exterminaţi lent, lăsaţi să moară de foame. Nu sunt locuri de muncă pentru ei, nimeni nu-i mai angajează! În comunism i-au întemniţat ca duşmani ai poporului sau i-au dus la muncă silnică, amândouă fiind metode de exterminare. Acum vorbim de acelaşi lucru, dar cu alte metode. Pleci în exil şi mori în singurătate, ori te supui orbeşte şi trăieşti ce vor alţii!
Se profită cu abilitate de masele de (semi) analfabeţi, de venetici neadaptaţi la limba ţării-adăpost, de limitele intelectuale ale unor metişi ridicaţi cu greu din pubelele mahalalelor; vietăţi decrepite, urnite cu greu din stadiul de primate, idiotizate în faţa unor televizoare cu programe special concepute pentru a conserva imbecilitatea… Bătăi, sex, droguri… ochi holbaţi şi icnete de plăcere animalică!
Marii şefi ai lumii, demagogi şi populişti, lacomi până la a fura osul din gura unui căţel flămând, propovăduiesc generozitatea, umanismul, religia, râzându-şi în barbă de turmele ascultătoare.
Este cel mai facil mod de a conduce o naţie de tip turmă-cireadă, zahăr şi bici, reducerea individului la un nivel vegetativ, mixtură cenuşie de teamă şi speranţă, dar pentru legume, se ştie, necesară este doar apa şi, dacă se poate, un pic de căldură…
Mai trebuie un fond lexical redus la minimum: muncă, taxe, hrană, somn, alte taxe, impozite, alcool, somn, taxe…
În general se caută naţiuni cu o populaţie mică spre medie, între 2-3 până la 20-25 de milioane de locuitori, uşor de îndobitocit prin împrumuturi de la organisme financiare special create şi antrenate, prin afilieri la asociaţii pan mondiale care pe steag au un înger, dar care îşi ţin adevăratul drapel cu cap de mort în seifuri…
( frag. roman Insula Purgatoriului, de Lucian Ciuchiţă, 2013)