***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Cea mai bună voce masculină din România. Interviu cu Mihai Trăistariu

Mihai Trăistariu, cum a fost să crești într-o familie de artiști? Cum te-a influențat acest lucru în cariera ta muzicală?.

Mihai Trăistariu: Cum a fost să cresc într-o familie de artiști? Tatăl meu a apictat, mama a cântat. Mama a fost la Steaua Fară Nume și și-a dorit să facă o cariera artistică, o cariere în muzică, dar n-a reușit. Avea senzația că trebuie să ai bani, că trebuie să ai influență, de și nu-i neapărat așa… și a abandonat din mers. Atunci a urmat medicina, dar i-a rămas pasiunea asta, pentru muzică în sânge. Și uite că eu am moștenit-o și i-am moștenit glasul și tot timp a fost mândră de mine. Își punea posterele mele pe pereți că o nostalgie a faptului că ea a cântat în tinerețe și a vrut să devină artist consacrat și nu a reușit, dar cumva, prin mine, ea arată că a reușit. Tatăl meu nu m-a încurajat în domeniu, el a fost pictor. În schimb fratele meu Vasile este și el pictor ca și tatăl meu, deci cumva, din cei patru frați, doi au moștenit talentul pariților, unul cântă și altul pictează.

Ai studiat pianul de la o vârstă fragedă. Cum a început pasiunea ta pentru muzică și cum te-ai dezvoltat ca pianist?

Mihai Trăsitariu: Am studiat pianul de la 7 ani, forțat de părinți. Nu mi-a plăcut pianul, am chiulit foarte des la orele de pian. Pur și simplu nu mi-a plăcut, nu s-a lipit de mine și regret. Acum știu mai mult despre pian decât știam în copilărie dar m-ar fi ajutat mai mult dacă știam să cânt la pian la vârstă asta. M-aș fi acompaniat singur, era cu totul altceva. Nu mi-a plăcut instrumentul ăsta, dar m-a ajutat să îmi dezvolt mai mult auzul și de acolo am pornit mai ușor să cânt cu vocea.

Mihai Trăistariu

Ai menționat că ai fost fascinat de vocea lui Mariah Carey și de întinderea sa vocală. Cum te-a influențat aceasta și cum ai reușit să-ți dezvolți propria ta voce?

Mihai Trăistariu: Am auzit întâmplător de Mariah Carey la radio, cânta piesa, ”Without you”, iar DJ -ul de radio, moderatorul, și spunea atunci că Mariah Carey este singura cântăreață din lume cu 5 octave. Nu am prea înțeles ce înseamnă lucru ăsta, dar am început să studiez. M-am dus la bibliotecă, la sala de lectură și am găsit informație despre octave, despre ceea ce înseamnă octavele unui glas, întinderea vocală practic, cât de subțire și cât de gros poți să cânți.
Am început să studiez asta și la vocea mea și în timp am ajuns și eu la 5 octave și o tertă, ceea ce pentru țara noastră, reprezintă un record. Deci așa mi-am descoperit în glas o întindere vocală excepțională, datorită lui Mariah Carey care cânta și sus și jos, și apoi datorită lui Michael Bolton și a altor cântăreți, care la fel își foloseau notele foarte înalte și notele mai joase. Astfel, luându-mă după ei, mi-am descoperit și eu aceasta întindere vocală fantastică.

Ai participat la numeroase concursuri de interpretare muzicală și ai obținut premii notabile. Cum te-au ajutat aceste experiențe în cariera ta muzicală?

Mihai Trăistariu: Eu am fost un concurent veșnic. Încă din școală generală, am început să particip la olimpiade. Am participat la olimpiada de matematică în clasa a patra, apoi în liceu, am mers la matematică, la biologie, la geografie, la engleză, la română, participam la toate. Eram disperat. La geografie am fost și la competiția pe țară. Adică eram tocilar și îmi plăceau competițile. Lucru ăsta mi-a rămas și la partea muzicală, și asta a fost un lucru benefic, pentru că am fost la festivalul de la Mamaia și am luat șase premii; am fost la Cerbul de Aur, am luat două premii; am fost de unsprezece ori în finala de la Eurovision. Deci lucru ăsta m-a făcut să fiu competitiv că artist și nu doar unul care compune piese comerciale, și mă bucur. Așa mi-am dezvoltat vocea și am obținut premii pentru voce, pentru cea mai bună voce, hitul anului, voce anului, etc. Lucru ăsta m-a ajutat să avansez mai repede în carieră și să fiu mai valorificat, mai apreciat, mai respectat. La multe spectacole se punctează faptul că sunt o voce foarte bună. Unii prezentatori zic: Cea mai bună voce, masculină de la noi, Mihai Traistariu! Și mă bucur. Îmi dau seama că eu contez pentru showbiz-ul românesc. Cu alte cuvinte merită să-mi fi ”distrus” copilăria și adolescența cu cântatul ca să ajung ulterior să fiu numit drept o voce foarte bună. Chiar merită.

Ai reprezentat România la concursul Eurovision și ai obținut cel mai mare punctaj din istoria țării. Cum a fost această experiență pentru tine și cum te-a influențat?

Mihai Trăistariu: Deci da, am participat la foarte multe concursuri muzicale, până să mă lansez. Aveam vreo 18-19 ani și până pe la 21 de ani am mers așa… cu competițile. Am ajuns la festivalul de la Mamaia, m-a văzut Costi Ioniță, după care am făcut trupa Valahia și uite așa am reușit o carieră.

Practic, fără aceste concursuri n-aș fi fost văzut, n-aș fi fost remarcat. Trebuie să mergi undeva să fii văzut și să te vadă un impresar, un producător, și așa s-a întâmplat cu mine. Ulterior, după 4-5 ani de cântat în trupa Valahia, unde am cântat numai piese comerciale: Banana – La mare, la soare – Banii și fetele care spărgeau topurile, am preferat să cânt singur. Voiam să îmi fac o cariere solo și să fiu punctat că o voce foarte bună și mai puțîn în trupa asta comercială. Și atunci, evident, am încercat la Eurovision și am reușit cu piesa Tornero să aduc României cel mai mare punctaj din istoria țării. Un rezultat cu care mă mândresc și în ziua de azi. Piesa Tornero o cânt la orice spectacol. Mulțumesc publicului că m-a votat atunci și le promit că mai merg odata.

Ai câștigat de mai multe ori titlul de „Cea mai bună voce din România” și „Cea mai bună voce masculină din România”. Cum te simți să primești aceste recunoașteri și cum crezi că te-au ajutat în cariera ta?

Mihai Trăistariu: Am primit de vreo trei ori titlul de ce mai bună voce din România și am fost nominalizat de vreo cinci ori că cea mai bună voce.

Tot timpul am fost asemănat cu vocile bune: cu Andra, cu Monica Anghel, Marcel Pavel, cu Dan Bitman sau cu Cristi Miculescu de la Iris. Adică am fost mereu în frunte la capitolul voce. Am avut lipsuri pe alte părți. Uite, l-am imbrăcât, nu am excelat vreodată. Nu m-am preocupat, nu m-a pasionat și n-am fost talentat la lucrurile astea, dar la voce am avut grijă să excelez. Și acum, în concerte, dacă am de cântat, să zic, 45 de minute cât durează concertul, nu se poate să nu cânt bineînțeles piesa ”Cât de frumoasă ești” care este de voce, dar mai vin și cu ”Je t’aime” sau ”Lie, Ciocărlie”, niște melodii care impresionează vocal ascultătorii. Chiar vine lumea la sfârșit la poze și autografe și îmi spune la ureche: Doamne ce voce ai! Ești fenomenal ! Iar eu chiar am nevoie de lucru ăsta. Îmi place să mi se spună așa și simt nevoia asta. Este că o gură de aer să-mi zică la final că am o voce splenida. Eu asta mi-am dorit de la muzică, să fiu o voce, nu să cânt ”Banana” toată viața. Eu mai strecor și ”Banana” La mare la soare”, dar trebuie să se puncteze și vocea. Ca un artist valoros, dacă nu vin și cu vocea, e păcat de munca mea din copilărie. Așa că titlu ăsta de ”cea mai bună voce masculină” sau ”cea mai bună voce din România”, rămâne de referiță în cariera mea și m-a ajutat mult.

De exemplu, eu plec la concert acum, la Eforie. Acolo la mare cânt la resort, la terase, teatre de vară, la hoteluri și restaurante. Prezentatorii de acolo așa mă prezintă: Doamnelor și de domnilor, vine Mihai Trăistariu, una din cele mai bune voci din România !
Și mă simt foarte bine când mă prezintă așa, fără să le zic eu. Înseamnă că ei gândesc lucru ăsta. Ceea ce pentru mine este fabulos.

Ai două stele pe bulevardul celebrităților, una în Malta și una în România. Ce înseamnă pentru tine aceste distincții și cum crezi că au contribuit la imaginea ta ca artist?

Mihai Trăistariu: Eurovisionul din 2006 mi-a schimbat complet viața. Piesa Tornero s-a difuzat în peste 30 de țări, și în Malta, unde ajunsese hitul anului, am luat cea mai bună voce din albumul o anului. Mi-au dat și o stea pe Bulevardul Celebrităților în 2007 iar în 2009 am primit și în România o stea pe Bulevatul Celebrităților. Lucrurile acestea iarăși m-au motivat și m-au făcut să cred că trebuie să cânt toată viața. Dacă am o stea pe Bulevardul Celebrităților în țara mea, înseamnă că sunt o vedetă de calibrul și trebuie să ramân în vârf acolo. Și în Malta, recent, acum vreo două luni, am avut iarăși concert pentru maltezi și vreau să spun că era un picioare, și cântau toată piesa Tornero cap-coadă, deci încă după atâtia ani îmi cunosc melodia. Eu sunt fascinat de concertele internaționale. Azi trebuie să refuz un concert în Polonia și sunt supărat, pentru că am o nuntă pe 27 August. Ce să fac? Am luat avansul la nuntă și trebuie să mă duc la nuntă. Le-am celor din Malta că vin data viitoare și au promis că mă cheamă. Deci încă mai cânt internațional după acel Eurovision din 2006. Atât de fabulos a fost succesul, piesei Tornero.

Ai primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Piatra Neamț și al municipiului Mangalia. Ce înseamnă pentru tine aceste titluri și cum te-au legat de locurile tale natale?

Mihai Trăistariu: Da, eu fiind născut în Piatră Neamț după Eurovision, primarul de atunci m-a chemat și mi-a dăruit titul de cetățean de onoare. Mi l-a oferit pe scenă la spectacolul dedicat zilelor orașului, și am fost foarte încântat. Ulterior s-a întâmplat și la Mangalia, când mi-au dat steluța de pe Bulevardul Celebrităților din Mangalia, și m-a făcut și cetățean de onoare.
Este fabulos, să știi că ai titurile astea în România. Repet încă odată: Mă simt un artist iubit, apreciat, respectat și arată că munca mea nu e în zadar și că sunt un artist de cotă, de calibru -cum zic eu- care trebuie ținut în brațe -să zic așa- pentru că urmăresc puțîn traseu artiștilor bătrâni, grei.
Oricum nu prea sunt încântat ce văd la noi legat de artiștii bătrâni. Mă uit în Italia, mă uit la Sân Remo, la Gianni Morandi care la 80 de ani prezintă Sân Remo, ori la noi, dacă ai făcut 70-80 de ani, te-au aruncat și te-au pus la gunoi. Poate că mai amintim de Moculescu dar așa…odată la pe an sau de George Grigoriu, Cornel Fugaru, dar foarte greu. De exemplu, Dan Spătaru a muri sărac, Gică Petrescu avea pensie 400 de lei când a murit. Sunt vremuri crunte pentru bătrânii noștri din showbiz. În străinătate lucrurile se petrec altfel. De aceea tot ce îmi doresc e să fiu un bătrân cu greutate, când am intrat undeva sa fiu cineva. Uite! Florin Piersic se păstrează, dar are și spectacole.
Mi-aș dori ca la 70-80 de ani să mai concertez, așa cum pot, și să se ridice sala în picioare cu respect, suprem. Chiar mi-ar plăcea lucrul ăsta și sper că se va întâmpla, deoarece doresc foarte mult.

Ai avut o carieră muzicală de succes de-a lungul anilor. Care crezi că au fost principalele tale realizări și ce îți dorești să mai atingi în viitor?

Mihai Trăistariu: Da, am o carieră frumoasă care încă e în lucru, să zic așa. Anul ăsta scot un album de petrecere pentru că mă tot cheamă oamenii la nunți, la botezuri și nu prea aveam decât melodiile mele. Așa, o să fac un album cu hore și cu sîrbe unde deja patru piese sunt gata. Vreau să merg și pe lucru ăsta pentru că nu-l făcusem și atunci trebuie să am și astfel de piese, pentru că lumea vrea să se distreze și să danseze. Anul asta o să mă axez pe piese de petrecere. Pentru cariera mea o să continui cu exact ce am făcut până acum plus mă voi preocupa și de Eurovisionul din fiecare an care vă rămâne un țel. Vreau să aduc acest concurs în țară, acest rezultat pentru România, vreau locul întăi. Eu mai am și o scoală de muzică, unde mă ocup și dezvoltarea tinerelor talente; mai am și niște afaceri unde administrez câteva apartamente la malul mării la Mamaia de Nord; am și concerte, mai ales vara. Aproape în fiecare seară cânt prin stațiuni iar în weekend mai tot timpul plec. De exemplu, acum voi merge la Baia de Arieș, apoi la Rijnov, adică tot timpul plec. Îmi place asta fiindcă văd lumea, văd țara, văd locuri pe care nu le-am mai văzut niciodată iar lucrul ăsta e foarte benefic pentru mine. Așa că, printre principale realizării ale mele rămân Eurovisionul, premiile de la festivalul Mamaia, hiturile mele, chiar și trupa Valahia. Apoi au fost alte piese pentru care am luat numeroase premii, am luat premii de voce pentru Lie Ciocârlie sau pentru albumul de colinde. Vreau să merg în continuare fiindcă e păcat să te opreșți când ai o voce premiată, chiar dacă e greu. Mai nou au apărut și tinerei d’ăștia cu noile trenduri, cu alte stiluri muzicale. Mă uitam chiar la scandalul de la Untold cu Geboasa, cu trepperul. Nu ar trebui atâta scandal, fiindcă există loc pentru țoată lumea. Se știe că mereu au fost controverse referitoare la manelele, la rap, trap, și tot timpul o să fie un public și pentru aceste stiluri. Așa că fiecare își vede de drumul lui. Eu am targetul meu, publicul meu, oamenii care mă iubesc, care mă cheamă. Nu disper, deoarece fiecare are fanii lui și iși găsește locul, dar important este să nu te oprești, așa am spunea soțul Mariei Dragomiroiu. Dacă mă opresc, îmi iau locul imediat alții care stau la coadă și sunt înlocuit instantaneu. Trebuie să continui așa cum e, cu bune, cu rele.

Cum ai reușit să te menții în industria muzicală atât de mult timp și care crezi că este secretul succesului tău?

Mihai Trăistariu: Secretul succesului meu constă în faptul că m-am ambiționat să nu dispar. Am avut și momente de colaps, dar am început să jonglez cu știrile, cu presa, cu articole, cu viața personală. Mi-am făcut un implant de păr, l-am prezentat la televizor și s-a făcut mare tam-tam pe el. M-am mai certat cu un frate, -cu cel care este pictor-, și s-a făcut iarăși tam-tam. Lucrurile astea m-au readus în prim-plan și am învățat din mers că și reclama negativă este bună dacă știi să o manageriezi bine, și atunci nu mai disperi și uite așa, mă folosesc și eu de lucrurile astea.. Deci la ora asta, cheia succesului insemana să activez pe toate planurile că o vedetă autentică. De exemplu și despre Madonna s-au spus atâtea, iar Madonna încă rezistă nu doar cu muzica ei ci și cu viața privată. Succesul înseamnă să perseverezi, să vii mereu cu noutăți și să nu te oprești. Acesta este secretul meu: nu m-am oprit și nu mă voi opri!

Articol oferit de Manuela Dan.

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate