Despre virtuțiile sorgintei țărănești

Parafrazând spusele unuia dintre marii cărturari români: ”Țăranul s-a născut odată cu istoria pentru a o marca în mod pozitiv,, din această frază deducem valoarea socială,  morală și tradițională  a țărănimii românești, încă din cele mai vechi timpuri. Spre deosebire de alte categorii sociale apărute de-a lungul timpului, datorită unor concepte  progresiste care aveau ca scop schimbarea societății, țăranul a fost  pur și simplu plăsmuit de mâna lui Dumnezeu, pentru a aduce binefaceri semenilor cultivând și culegând roadele pământului pentru hrana cea de toate zilele. Ca atare țăranul nu a fost inventat ci s-a născut dintr-o autenticitate ancestrală fără precedent, prin acea legătură spirituală aparte care unește cerul cu pământul, el fiind stăpânul  absolut al țarinei dătătoare de roade bogate, încă de la începuturi. Casta țărăneasă este cea  care au pus bazele primare ale culturii populare printr-o continuitate milenară care din păcate riscă să dispară în viitor. Nu există cultură și tradiție românească fără aportul țărănimii, deoarece acest sistem de valori primordial s-au născut în mijlocul satelor. Țăranul român a fost primul furnizor al hranei trupești și spirituale. Țăranul român este unica ființă care prin simplitatea sa caracteristică  a construit o lume a valorilor dincolo de dimensiunea materială, deoarece structura sa interioară poartă pecetea unei spiritualității depline. Imaginea țărănimii este reflectată în  istoria și literatura românească de către scriitorii care s-au născut și au trăit  în lumea satului, loc în care au învățat să conviețuiască după unele norme  fundamentale greu de reprodus. De exemplu filozoful Petre Țuțea a lăsat posterității câteva cugetări  formulate astfel: ”Țăranul este omul absolut,, – ”Când va dispărea ultimul țăran din lume va dispărea și ultimul om din specia om,,. Și atunci or să apară maimuțe cu haine.Mai departe, marele cărturar Mircea Eliade a susținut aceeași idee cu o altă formulare: ”Țăranii știu totul de la mic și până la mare, ceea ce este bine și ceea ce este rău,,. Marin Preda a scris o întreagă epopee în  vremuri moderniste,  dedicată vieții satului și în speță țăranului român, luând ca punct de reper propria sa experiență trăită în sânul familiei. Poetul George Țărnea și-a făcut o auto-caracterizare printr-o fraza simplă rămasă cunoscută: ”Niciodată nu am crezut altceva, decât că sunt un țăran autentic,,. Este lungă lista  condeierilor care au menționat despre importanța socială și culturală a obștii sătești, despre normele de conduită ale acesteia,  în ceea ce privește munca, familia, proprietatea, credința religioasă,  drepturile și obligațiile în ierarhia de grup. Țăranii români sunt urmașii geto-dacilor și continuatorii tradiției moștenite de la aceștia. Păstoritul și agricultura erau îndeletnicirile principale ale strămoșilor noștri geto-daci,  ca de asemeni portul popular. Datorită supremației lor spirituale și a înțelepciunii înăscute, țăranii români au putut înfrunta vitregiile vremurilor datorate orânduirilor sociale nedrepte, supraviețuind demn  fără ca să își piardă autenticitatea. Din păcate, în vremea actuală,  tradițiile și îndeletnicirile  autentice țărănești sunt amenințate tot mai mult din cauza importului de cultură venită din afară și totodată din cauza legilor aberante, emise de conducerile politice care urmăresc distrugerea ființei noastre naționale. Ultimile generații de țărani rămase, se luptă din răsputeri să mențină  vechile rânduieli cu teama că urmașii lor nu vor reuși să le transmită mai departe. 

Autor Andreea Arsene

Share on Facebook

Tweet