Din seria inventatorilor români: Ioan Cantacuzino

Ioan Cantacuzino (cunoscut și ca Ion Cantacuzino) s-a născut pe 25 noiembrie 1863 în București și a decedat pe 14 ianuarie 1934, tot în București. A fost un medic și microbiolog român, cunoscut ca fondator al școlii românești de imunologie și patologie experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române. Cantacuzino și-a urmat studiile liceale la Liceul Louis-le-Grand din Paris și și-a continuat studiile superioare acolo, obținând diplome în filosofie, științe naturale și medicină. În 1895, a obținut titlul de Doctor în medicină cu teza sa despre modul de distrugere a vibrionului holeric în organism.
După terminarea studiilor, Cantacuzino a lucrat ca asistent al lui Ilia Mecinikov în domeniul mecanismelor imunitare ale organismului la Institutul Pasteur din Paris. Întors în România, Ioan Cantacuzino a fost numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din București în anul 1901. De asemenea, a devenit Director general al Serviciului Sanitar din România în 1907. A fost un fondator și organizator dedicat, înființând instituții precum „Institutul de Seruri și Vaccinuri” în anul 1921, care astăzi îi poartă numele. De asemenea, a înființat Laboratorul de „Medicină Experimentală” în cadrul Facultății de Medicină și a fost implicat în lansarea unor reviste de specialitate precum „Revista Științelor Medicale” în 1905, „Annales de Biologie” în 1911 și „Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie”.
Activitatea științifică a lui Ioan Cantacuzino a fost extrem de bogată. A desfășurat cercetări în domeniul vibrionului holeric și vaccinării antiholerice, imunizării active. Ioan Cantacuzino a desfășurat o activitate științifică bogată și variată. A realizat cercetări în domeniul vibrionului holeric și vaccinării antiholerice, imunizării active împotriva dizenteriei și febrei tifoide, precum și în etiologia și patologia scarlatinei. Începând cu anul 1896, a publicat lucrări despre sistemele și funcțiile fagocitare în regnul animal și despre rolul fenomenelor electrofiziologice în mecanismele imunitare.
Una dintre contribuțiile sale remarcabile a fost dezvoltarea unei metode de vaccinare antiholerică, cunoscută sub numele de „Metoda Cantacuzino”, care este utilizată și în prezent în țările unde se mai înregistrează cazuri de holeră. Datorită lui Ioan Cantacuzino, România a devenit a doua țară din lume, după Franța, care a introdus în 1926 vaccinul BCG („Bacilul Calmette-Guérin”) pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei. Această inovație a avut un impact semnificativ în prevenirea și controlul tuberculozei în România și în alte țări.
Ioan Cantacuzino a fost, de asemenea, un remarcabil organizator al campaniilor antiepidemice. A demonstrat această calitate în timpul primului război mondial, în combaterea epidemiei de tifos exantematic și holerei, precum și în campania antimalarică. Prestigiul și contribuțiile lui Ioan Cantacuzino au fost recunoscute pe plan internațional. A fost membru titular al Academiei Române începând cu anul 1925 și membru în Comitetul de Igienă al Ligii Națiunilor. Ioan Cantacuzino a fost membru în diverse societăți științifice, precum Societatea de Biologie, Societatea de Patologie Exotică și Academia de Științe din Paris. A primit titlul de Doctor honoris causa de la numeroase universități, printre care Lyon (1922), Bruxelles (1924), Montpellier (1930), Atena (1932) și Bordeaux (1934).
Pentru a-i aduce un omagiu, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” îi poartă numele savantului Ion Cantacuzino. De asemenea, în anul 2013, Banca Națională a României a emis un set de două monede de argint pentru sărbătorirea a 150 de ani de la nașterea lui Ion Cantacuzino și a lui Gheorghe Marinescu. Moștenirea lui Ioan Cantacuzino în domeniul medicinei și microbiologiei este impresionantă. Contribuțiile sale în cercetare, vaccinologie și organizarea campaniilor antiepidemice au avut un impact semnificativ în domeniul sănătății publice nu doar în România, ci și în întreaga lume.
Prin cercetările sale asupra vibrionului holeric și dezvoltarea metodei de vaccinare antiholerică, Cantacuzino a adus contribuții esențiale în prevenirea și controlul holerei. De asemenea, introducerea vaccinului BCG pentru vaccinarea profilactică a nou-născuților împotriva tuberculozei a avut un impact major în combaterea acestei boli.
Pe lângă activitatea sa științifică, Cantacuzino a fost și un excelent organizator, înființând instituții precum Institutul de Seruri și Vaccinuri și Laboratorul de Medicină Experimentală. De asemenea, a fost fondatorul unor reviste de specialitate, contribuind astfel la dezvoltarea și promovarea cercetărilor în domeniul medical și microbiologic. Revista Științelor Medicale, Annales de Biologie și Archives roumaines de pathologie expérimentale et de microbiologie au fost publicații importante în care s-au diseminat rezultatele cercetărilor din domeniul sănătății.
Prin activitatea sa științifică și contribuțiile sale remarcabile, Ioan Cantacuzino a adus prestigiu științei și medicinei românești. A fost recunoscut și apreciat pe plan internațional, fiind membru în diverse societăți științifice și primind titluri de Doctor honoris causa de la universități prestigioase.
Astăzi, numele lui Ioan Cantacuzino este asociat cu excelența în cercetarea medicală și cu angajamentul pentru sănătatea publică. Moștenirea sa continuă să inspire și să influențeze generațiile următoare de cercetători și medici. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Medico-Militară „Cantacuzino” își continuă activitatea în domeniul cercetării medicale și al producției de seruri și vaccinuri, păstrând astfel vie amintirea și contribuțiile lui Ioan Cantacuzino.
Prin munca sa de pionierat în imunologie și patologie experimentală, Ioan Cantacuzino a adus contribuții semnificative în înțelegerea mecanismelor imunitare ale organismului și în dezvoltarea vaccinurilor și tratamentelor preventive împotriva unor boli infecțioase grave. Prin cercetările sale și prin activitatea sa de organizare și promovare a sănătății publice, Cantacuzino a avut un impact durabil asupra domeniului medical.
Autor Andreea Arsene
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Cantacuzino