***Editie online: Anul nr. III

februarie 14, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Zaharia Stancu

Zaharia Stancu s-a născut la 5 octombrie 1902 în comuna Salcia, județul Teleorman, într-o familie de țărani plugari. Tatăl său, Tudor Stancu Mitroi, și mama sa, Maria (născută Delcea Bratu), au avut o viață modestă în mediul rural. La vârsta de nouă ani, Zaharia a început școala primară în satul natal. Cu toate acestea, după absolvirea claselor primare, a fost nevoit să întrerupă școala și să se întrețină singur. A lucrat ca ucenic la o tăbăcărie, argat și vânzător de ziare.


În anul 1917, Zaharia a încercat să se stabilească în București, unde a lucrat ca vânzător de ziare. Aici a început să frecventeze cenaclul literar condus de Eugen Lovinescu. În această perioadă, Zaharia Stancu a făcut peregrinări prin Balcani, experiență pe care a transpus-o în romanul său „Jocul cu moartea”. În anul 1919, Zaharia a început să studieze literatura și filosofia la Universitatea din București. Între anii 1920 și 1922, a lucrat ca ajutor de arhivar la judecătoria din Turnu Măgurele și a urmat liceul în particular în Roșiorii de Vede. Debutul publicistic al lui Zaharia Stancu a avut loc în anul 1921, când a publicat un pamflet intitulat „Mai puțină ingratitudine” în ziarul „Victoria” din Turnu Măgurele. Tot în același an, a debutat și în proză, sub pseudonimul Ștefan Th. Mitroi, în revista „Ziarul științelor și al călătoriilor”, cu un articol intitulat „Note de drum”.


În anii următori, Zaharia Stancu a colaborat cu diverse publicații literare precum „Săgetătorul”, „Universul literar”, „Gândirea” și „România literară”. În 1927, a debutat editorial cu volumul de poezii „Poeme simple”, care a fost premiat de Societatea Scriitorilor din România. În anul 1932, Zaharia Stancu a fondat revista lunară de critică și artă „Azi”, pe care a condus-o până în anul 1940. În același timp, a continuat să publice în diverse publicații literare și să colaboreze cu cenaclurile literare conduse de Mihail Dragomirescu și Eugen Lovinescu.
În anul 1940, Zaharia Stancu a devenit director al revistei „Revista română” și a publicat romanul „Oameni cu joben” și volumul de poezii „Iarba fiarelor”. În anul 1943, a fost internat în lagărul de la Târgu-Jiu, experiență care l-a inspirat să scrie volumul de versuri „Anii de fum”. În anul 1945, Zaharia Stancu a publicat volumul „Zile de lagăr”, inspirat de perioada petrecută în lagărul de la Târgu Jiu. În anii următori, el a ocupat funcția de director al Teatrului Național și a fost ales președinte al Societății Scriitorilor din România.
În anul 1948, Zaharia Stancu a publicat romanul său cel mai cunoscut, „Desculț”, care a fost tradus în 24 de limbi. Acest roman a adus recunoaștere internațională scriitorului și a fost distins cu Premiul de Stat. Pe parcursul carierei sale, Zaharia Stancu a colaborat cu numeroase publicații literare precum „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Viața Românească” și multe altele. A fost laureat al Premiului de Stat și membru al Academiei Române.

Zaharia Stancu a continuat să scrie și să publice în anii următori, aducând în atenția cititorilor români romane precum „. „Uruma”, „Pădurea nebună” și „Vântul și ploaia”, acesta din urmă fiind un roman în trei volume. În total, Zaharia Stancu a publicat peste 30 de cărți, care au acoperit diverse genuri literare, de la poezie și proză scurtă la romane și eseuri.

În anul 1964, Zaharia Stancu a devenit deputat în Marea Adunare Națională, iar în 1966 a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor. A ocupat această funcție până în anul 1972, fiind reales în 1968 și 1972.


Zaharia Stancu a fost unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XX-lea, recunoscut pentru stilul său vibrant și pentru abordarea temelor sociale și politice. Operele sale au fost traduse și apreciate în întreaga lume, aducându-i prestigioase premii și distincții.
La 5 decembrie 1974, Zaharia Stancu a încetat din viață la București, lăsând în urmă un bogat și impresionant moștenire literară. Scrierile sale au continuat să inspire și să influențeze generații de cititori și scriitori, iar contribuția sa la literatura română rămâne de necontestat.
Zaharia Stancu a fost un autor prolific și versatil, abordând teme precum condiția umană, lupta pentru libertate și demnitate, precum și complexitatea relațiilor interumane. Operele sale au fost caracterizate de o prospețime și o sensibilitate aparte, iar limbajul său poetic a captivat cititorii de-a lungul timpului. Prin romanele sale, precum „Desculț”, „Pădurea nebună” și „Vântul și ploaia”, Zaharia Stancu a explorat adâncimea sufletului uman și a adus în prim-plan personaje complexe și memorabile. De asemenea, prin poezia sa, a reușit să transmită emoții și trăiri profunde, captivând cititorii cu imagini și metafore puternice.
Moștenirea lui Zaharia Stancu continuă să fie prețuită și astăzi, iar operele sale sunt studiate și apreciate în cadrul literaturii române și internaționale. Stilul său vibrant și expresiv, dar și profunzimea temelor abordate, îl plasează printre cei mai importanți scriitori ai literaturii române moderne. Zaharia Stancu a fost un scriitor angajat social și politic, care a abordat în operele sale problemele și injustițiile societății. A fost un critic al regimului comunist și a suferit persecuții din partea autorităților. Cu toate acestea, el a continuat să scrie și să transmită mesajul său prin intermediul literaturii.
Operele lui Zaharia Stancu au fost traduse în numeroase limbi și au avut un impact semnificativ asupra cititorilor din întreaga lume. El a fost un promotor al valorilor umane și a luptat pentru libertate și demnitate într-o perioadă dificilă a istoriei României.

https://www.globalinfo.ro/z/biografie_zaharia_stancu.htm

Autor- Andreea Arsene


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate