Din seria oamenilor de cultură basarabeni: Leonida Lari-Iorga

Leonida Lari-Iorga, născută pe 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, situat în raionul Sîngerei din Republica Moldova, a fost o personalitate marcantă a culturii și politicii românești. Fiica unor învățători, Leonida a crescut într-un mediu educațional stimulativ, iar mama sa, Nadejda Tuchilatu, a avut un impact semnificativ asupra formării sale intelectuale. A urmat cursurile Universității de Stat din Chișinău, unde a studiat filologia, pregătindu-se astfel pentru o carieră în literatură și jurnalism.
Leonida Lari-Iorga, născută pe 26 octombrie 1949 în satul Bursuceni, situat în raionul Sîngerei din Republica Moldova, a fost o personalitate marcantă a culturii și politicii românești. Fiica unor învățători, Leonida a crescut într-un mediu educațional stimulativ, iar mama sa, Nadejda Tuchilatu, a avut un impact semnificativ asupra formării sale intelectuale. A urmat cursurile Universității de Stat din Chișinău, unde a studiat filologia, pregătindu-se astfel pentru o carieră în literatură și jurnalism.

În perioada 1971-1973, a lucrat ca colaborator la Muzeul de Literatură „D. Cantemir” din Chișinău, iar ulterior a ocupat funcția de redactor la revista „Literatura și Arta” între 1985 și 1988. Un moment deosebit în cariera sa a fost preluarea conducerii primei publicații din Republica Moldova care utiliza grafia latină, „Glasul națiunii”, pe care a coordonat-o din 1988 până în 2003.

Leonida Lari a fost o figură proeminentă în Mișcarea de emancipare națională din Basarabia, activând intens în perioada 1988-1991. A fost aleasă deputat în Sovietul Suprem al URSS între 1988 și 1990 și a fost parte a Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova în perioada 1990-1992. De asemenea, a condus Liga Creștin Democrată a Femeilor din Moldova între 1990 și 1997, o organizație ce a jucat un rol important în promovarea valorilor democratice și a drepturilor femeilor.
După 1992, Leonida Lari a devenit deputat în Parlamentul României, fiind aleasă pe lista Partidului România Mare în 2004. Activitatea sa politică a fost marcată de o căutare constantă a libertății de exprimare și a unui dialog civilizat în arena politică. În februarie 2005, a decis să părăsească PRM, subliniind dorința sa de a acționa liber și de a se distanța de conflictele interne ale partidului. Ulterior, în 2007, s-a reîntors în PNȚCD, partidul care i-a oferit prima oportunitate de a intra în Parlament.
Pe lângă activitatea sa politică, Leonida Lari a fost o prolifică autoare, publicând 24 de volume de poezie și proză, precum și traduceri din operele marilor poeți universali. Printre lucrările sale se numără titluri precum „Piața Diolei” (1974), „Marele vânt” (1980), „Mitul trandafirului” (1985) și „Răstignirea porumbeilor” (2003). Poezia sa a fost apreciată atât în țară, cât și în străinătate, iar Leonida a fost recompensată cu numeroase premii, inclusiv Premiul „Mihai Eminescu” acordat de Academia Română.
În plus, a fost distinsă cu titlul de Cetățean de onoare al municipiului Bacău în 1993 și a primit Ordinul Republicii din partea Republicii Moldova în 1996, recunoaștere a contribuției sale la cultura și politica românească.
Leonida Lari-Iorga a scris numeroase lucrări de poezie și proză, fiind o autoare prolifică. Iată o listă cu unele dintre cărțile sale:
Piața Diolei (1974)
Marele vânt (1980)
Mitul trandafirulu (1985)
Scoica solară(1987)
Insula de repau (1988)
Lumina grăitoare(1989)
Dulcele foc(1989)
Anul 1989 (1990)
Lira și păianjenul(1991)
Govorâŝij svet (1992)
Al nouălea va (1993)
Epifanii (1994)
Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995)
Lunaria (1995)
Aldebaran (1996)
Între îngeri și demon (1998)
Învingătoarele spații (1999)
Insula de repaus (2000) – menționată și anterior
Răstignirea porumbeilor(2003)
Epifanii și teofanii (2005)
Infinitul de aur (2006)
Sibila (2006)
Traduceri din lirica universală(2009)
101 poeme(2009)
Sursa de referință: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Leonida_Lari