EDA RAIMS: Poezia de duminică

Poetul se frânge peste lacrimi ce ard,

abdică în rime ce-i devin temnicer,

cară-n stern rătăciri și al lumii hazard …

poetul e rima ce-l înalță spre cer!

---

Poetul se sfarmă în tăceri fără glas,

se despică etern sub copite de vers,

poartă-n umeri un cer și poveri de Atlas …

poetul e versul descărnat de eres!

---

Poetul se-nchide între gânduri, stingher,

se stinge în strofe ce-l dezleagă de timp,

în palme-i curg aștri și petale de ger …

poetul e strofa ce clădește-un Olimp!

---

Poetul se cerne între dor și cuvânt,

și ninge ninsoarea unui ultim poem,

sub retină îi plânge întregul pământ …

poetu-i iubire și poemul suprem!

---