Din seria scriitorilor români contemporani: Virgil Ierunca

Virgil Ierunca, pseudonimul lui Virgil Untaru, s-a născut pe 16 august 1920 în localitatea Lădești, județul Vâlcea, și a trecut la cele veșnice pe 28 septembrie 2006, în Paris. El a fost un critic literar, publicist și poet român, care și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în Franța, începând cu anul 1947. În perioada când a trăit în România, Virgil Ierunca a debutat în jurnalism în anul 1939, la ziarul Timpul, și a colaborat cu diverse reviste literare și publicații precum Vremea, Ecoul, Kalende și Preocupări literare. În ciuda dificultăților impuse de cenzură, el a încercat să promoveze literatura și cultura franceză în România, dar și să critice regimul comunist.


După război, a fost implicat în diverse proiecte culturale și editoriale, cum ar fi revista Agora și colaborarea la emisiunile în limba română ale Radiodifuziunii franceze. În exil, Virgil Ierunca a continuat să lupte împotriva regimului comunist, participând activ la apariția ziarului Uniunea Română și contribuind la numeroase publicații din diaspora românească. De-a lungul carierei sale, a publicat mai multe cărți, precum „Fenomenul Pitești”, „Românește”, „Subiect și predicat”, „Dimpotrivă”, „Semnul mirării”, „Trecut-au anii”, „Poeme de exil” și „Antologia rușinii după Virgil Ierunca”. Pentru activitatea sa anticomunistă și literară, a fost distins cu diverse premii și distincții, precum medalia „Iuliu Maniu” și Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă și Știință.
În Franța, Virgil Ierunca a continuat să-și desfășoare activitatea ca scriitor și jurnalist. A primit o bursă din partea guvernului francez în 1947 și a lucrat ca redactor al emisiunilor în limba română ale Radiodifuziunii franceze până în 1974. De asemenea, a colaborat la „Centre national de la recherche scientifique” (CNRS), la secția de filozofie și estetică. Virgil Ierunca a fost implicat și în denunțarea dictaturii comuniste din România, contribuind activ la apariția ziarului Uniunea Română, editat la Paris de generalul Nicolae Rădescu. De-a lungul timpului, a continuat să scrie și să publice în diverse reviste literare din exil, cum ar fi Luceafărul, Caiete de dor, Ființă românească și Ethos. De asemenea, a deținut o rubrică intitulată „Antologia rușinii”, în care a dezvăluit intelectuali din România care s-au supus regimului comunist.
Una dintre distincțiile primite de Virgil Ierunca pentru activitatea sa literară a fost Diploma de Onoare a Academiei Româno-Americane de Artă și Știință.
Autor-Andreea Arsene
Surse de referință : https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Virgil_Ierunca