Curentul literar realist și reprezentanții literaturii realiste din Europa și Țările Românești

Curentul literar realist a fost unul dintre cele mai importante și influente curente literare din secolul al XIX-lea, care a pus accent pe reprezentarea obiectivă a realității sociale și a vieții cotidiene. Acest curent a avut un impact semnificativ asupra literaturii europene și a avut reprezentanți de seamă în țările române.
Lev Tolstoi a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai curentului realist în literatura europeană. Celebrul său roman „Război și pace” este considerat unul dintre cele mai mari romane realiste din istoria literaturii, oferind o reprezentare detaliată a societății ruse din perioada războaielor napoleoniene. De asemenea, „Anna Karenina” este o altă operă de referință a lui Tolstoi, care explorează teme precum iubirea, moralitatea și relațiile interpersonale în societatea rusă a secolului al XIX-lea.
Charles Dickens a fost un scriitor englez cunoscut pentru operele sale realiste care explorează condițiile sociale și economice ale epocii victoriene. „Marile speranțe”, „Oliver Twist” și „David Copperfield” sunt doar câteva dintre operele sale celebre, care oferă o reprezentare vividă a vieții oamenilor obișnuiți din acea perioadă, evidențiind inegalitățile sociale și lupta pentru supraviețuire.
Gustave Flaubert, autorul celebrului roman „Madame Bovary”, este considerat unul dintre pionierii curentului realist în literatura franceză. Romanul său explorează viața unei femei căsătorite din provincia franceză și este apreciat pentru detaliile sale realiste și pentru modul în care surprinde viața cotidiană și frustrările personajelor.
Stendhal, autorul romanului „Roșu și negru”, este un alt reprezentant important al curentului realist în literatura europeană. Romanul său explorează viața unui tânăr ambițios din Franța postnapoleonică și oferă o reprezentare detaliată a societății și a luptei individului pentru ascensiune socială.
Realismul literar românesc este inaugurat în proză și dramaturgie de către scriitori pașoptiști (Costache Negruzzi, Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri) și postpașoptiști (Nicolae Filimon, Bogdan Petriceicu Hașdeu). Acest stil a fost adoptat și folosit în operele lor de scriitori români precum Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, G. Călinescu și Marin Preda.
Ioan Slavici a fost unul dintre cei mai importanți scriitori realiști, cunoscut pentru operele sale care explorează viața rurală și tradițiile poporului român. „Moara cu noroc” și „Pădureanca” sunt două dintre operele sale celebre, care oferă o reprezentare autentică a vieții în mediul rural din România.

Liviu Rebreanu, autorul romanului „Pădurea spânzuraților”, este un alt reprezentant important al curentului realist în literatura română. Romanul său explorează teme precum războiul, dragostea și moralitatea în contextul Primului Război Mondial și este apreciat pentru detaliile sale realiste și pentru modul în care surprinde impactul războiului asupra individului.
Mihail Sadoveanu, un alt reprezentant de seamă al curentului realist în literatura română, este cunoscut pentru operele sale care explorează viața și tradițiile poporului român. „Creanga de aur”, „Baltagul” și „Hanu Ancuței” sunt câteva dintre operele sale celebre, care oferă o reprezentare autentică a vieții și a tradițiilor românești.
Acești reprezentanți ai curentului realist au avut un impact semnificativ în literatura europeană și în cea românească, contribuind la promovarea și dezvoltarea acestui curent literar și oferind opere care continuă să fie studiate și apreciate pentru modul lor autentic de a reda realitatea socială și culturală a epocii.
Autor- Andreea Arsene
Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Literatura_rom%C3%A2n%C4%83_realist%C4%83