Din seria scriitorilor români valoroși din epoca  contemporană-Romulus Vulpescu

Romulus Vulpescu s-a născut pe 5 aprilie 1933, în Oradea, România, fiind fiul Elenei și al lui Constantin Vulpescu, maistru militar armurier. A urmat școala primară și liceul la București, absolvind Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română, a Universității din București în 1955. După absolvire, a lucrat în diverse domenii, precum redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, la Editura pentru Literatură Universală, la revista „Luceafărul”, ca secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea”, muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția „Manuscriptum”, secretar la Uniunea Scriitorilor din România, director al Teatrului Mic.

Romulus Vulpescu a fost un scriitor prolific, colaborând cu cele mai importante reviste literare din țară și publicând numeroase volume de poezie și proză. A fost laureat al Premiilor Fundației „România Mare” pe anul 1990. În plus, a avut o activitate politică, fiind senator din partea Frontului Salvării Naționale în Legislatura 1990-1992 și membru al Consiliului Național al Audiovizualului între 1994 și 1998. A fost de asemenea membru al Partidului România Mare.

Printre volumele sale de poezie se numără „Poezii”, „Si alte poezii”, „Arte & meserie. Versuri vechi & noi”, „Armura noastră – cartea”, „Versuri (1948 – 1993)”, „Vraiștea” și „Vechituri & novitale”. În ceea ce privește proza, a publicat „Proză – Exerciții de stil”, „Procesul Caragiale-Caion. Dosarul revizuirii”, „Hîncu – ba!” și „Proze perimate: exercitii de stil”.

Romulus Vulpescu a fost căsătorit cu prozatoarea Ileana Vulpescu, cu care a avut o fiică, Ioana. A decedat pe 18 septembrie 2012, la București, lăsând în urmă o moștenire literară și politică semnificativă.

Share on Facebook

Tweet