Eda Raims- ARUNCĂ-MĂ ÎN CER!

Aruncă-mă în cer!
păstrează
apoteoza pietrei
ca martor al verticalității
maladiei stelelor
descărnate
sub amestecul de nesfârșire și sărut.
Aruncă-mă în cer!
păstrează
inocența pietrei
încrustată în sanctuarul
atingerilor perplexe
pe pergamentul aștrilor
impregnați
de sfiirea sinucigașă a freamătului.
Aruncă-mă în cer!
păstrează
chintesența pietrei
ce nu știe, nu vrea, nu poate
despletirea.
Eda RAIMS – ARUNCĂ-MĂ ÎN CER!