Eda Raims: Culorile iubirii

Te iubesc albastru ca pe-o rugăciune –
Legământ sub astru’-n care m-ai închis -,
Ca păcat atavic, molcomă minune
De iertări avide-a primului proscris.
 
Albă e Iubirea, promisa mireasă,
Clipa ce pe tâmplă veșnic s-a-ntrupat,
Încrustată-n palme ca o rimă arsă,
Tipărită-n talpă ca un ultim pas.
 
Galbenă-i Iubirea ca și o instanță,
Ca o condamnare fără de jurați.
Ca și o sentință fără circumstanță,
Ca o vină stampă fără vinovați.
 
Verde e Iubirea ca o desfrunzire,
Zboruri răsturnate-n gânduri și eter.
Fatală-așteptare – singura menire
A jurisprudenței ultimului ler.
 
Te iubesc albastru ca pe-o lăcrimare –
Un accent de mare scris pe început -,
Ca pe-o culpă aleasă, dulce oprimare
A stelei ce în cer n-a mai încăput.

                                                            
Eda RAIMS – Culorile iubirii (Te iubesc!)

Share on Facebook

Tweet