EDA RAIMS-POEZIE DE SUFLET

---

Te aștept pe-o alee de țărmuri de mare

să fii tot și nimic, să fii tainicul rost.

să mă-nalți, să mă cerni într-o mistică floare,

să fii greu și ușor, și-apoi tot ce n-ai fost.

---

Te aștept pe-o terasă de valuri sculptate

în eterul etern al chemării pe loc.

să fii dor desfrunzit, să rămâi o cetate

din săruturi ce dau răsăritului foc.

---

Te aștept pe o scară din aripi de lună

în noaptea închisă într-o zi și un pic.

să fii malul ce arde, senin și furtună

când în plâns mă cobor și-n apus mă ridic.

---

Te aștept pe un dig prins cu vise solare

să fii vindecare de pustiu și lumesc.

să mă întorci înapoi din cercuri polare,

să fii bine și rău, și-apoi tot ce iubesc.

~~~

Te aștept pân’ la capăt la margini de Vamă

chiar zborul de-ar fi prețul ce marea-l reclamă!

---