Ilarie Voronca: O voce distinctă a avangardei românești

Ilarie Voronca, născut Eduard Marcus pe 31 decembrie 1903 în Brăila, a fost un poet român de origine evreiască, recunoscut pentru contribuțiile sale la avangarda literară. Activitatea sa a fost marcată de promovarea revistelor „75 HP” și „Integral”, precum și de implicarea în mișcarea integralistă. De-a lungul carierei, a folosit și alte pseudonime, precum Alex Cernat și Roneiro Valcia.

Debutul literar al lui Voronca a avut loc în cadrul cenaclului Sburătorul, sub conducerea lui Eugen Lovinescu. Aici, el a publicat primele sale versuri în 1922, influențate de stilul simbolist al lui George Bacovia și de lirismul lui Camil Baltazar. Poeziile sale din acea perioadă, incluse în volumul „Restriști” din 1923, reflectă o atmosferă melancolică, analizând tristețea și deznădejdea vieții în orașele de provincie. Deși aceste lucrări nu prefigurează evoluția sa ulterioară, ele denotă o sensibilitate artistică profundă.

În 1924, Voronca a adoptat o abordare mai inovatoare, inspirată de Manifestul activist al revistei „Contimporanul”. A contribuit la publicarea revistei de avangardă „75 HP”, alături de Victor Brauner și Stephan Roll, și a colaborat cu alte publicații avangardiste, cum ar fi „Punct” și „Integral”. În această etapă, poezia sa a început să se caracterizeze prin ermetism și o selecție atentă a vocabularului tehnic și industrial.

În 1927, Voronca a publicat la Paris volumul „Colomba”, care a marcat o schimbare semnificativă în stilul său. Aici, poetul a abandonat constructivismul și a fost influențat de suprarealism, îmbrățișând onirismul și imagini mai complexe. Chiar și după stabilirea sa în Franța în 1933, Voronca a continuat să publice lucrări care reflectau legătura sa cu literatura română. Printre titlurile notabile se numără „L’Apprenti fantôme” (1938) și „Beauté de ce monde” (1940). Naturalizat francez în 1938, Voronca s-a implicat activ în mișcarea de rezistență, atât ca scriitor, cât și ca luptător. În ianuarie 1946, a efectuat o vizită în România, unde a fost primit cu mult entuziasm. Din păcate, aceeași anul, pe 8 aprilie, a ales să își încheie viața în Paris, în timp ce lucra la un proiect intitulat „Manualul perfectei fericiri”.

La zece ani după moartea sa, prietenii din Franța au publicat volumul „Poèmes choisis”, iar în anii ’60, grupul de literați „Pont de l’épée” a adunat lucrările sale inedite. În 1972, sub îngrijirea lui Sașa Pană, au fost publicate două volume de „Poeme alese” la editura Minerva din București.

Surse de referinţă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarie_Voronca

Share on Facebook

Tweet