Când mintea îi este acoperită, oricare femeie își pierde strălucirea.

- Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau prorocește cu capul dezvelit își necinstește capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.
- Dacă o femeie nu se învelește, să se și tundă! Iar, dacă este rușine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se învelească.
„Mă întreb, câte femei ale vremurilor noastre, care poartă batic, basma sau altceva asemănător, vor să păstreze și să transmită mai departe tradiția strămoșească a broboadei și câte, iluzia schimbării într-o femeie plăcută Domnului ca semn al smereniei?
Cercetarea mă îndeamnă să mă opresc la cele ce nădăjduiesc să placă Domnului, urmând fireasca întrebare:
-Cărui Domn vor să placă? Să fie oare toate pe placul aceluiași Domn?
Cele mai multe scrieri, sau mai bine zis, cele mai multe scrieri promovate, contrazic ideea că femeia ar putea fi plăcută vreunui Domn câtă vreme potrivit unor credințe Cerul este plin cu bărbați.
Așadar, străduința acestor femei de a cuceri Cerurile rămâne zadarnică. Și totuși, la ce speră?
În mod cert trebuie să fie vorba de un alt Domn și nu de Creatorul lor. De ce? Fiindcă Creatorul, nu le-ar fi acoperit capul cu mătăsosul păr dacă i s-ar fi părut mai potrivită o bucată de pânză.
Socotesc, că trebuie să distingem între baticul ce acoperă numai capul și cel ce acoperă și mintea.
Drept urmare, credința este temelia minții, dar acolo unde nu este minte despre ce credință mai poate fi vorba?„
Fragment. Tratat despre ieșirea din absurd, Monc Beati
Editura DigiBook, 2018