ATEISMUL însoțește omul de multe ori fără ca el să știe

Să nu înțelegem prin ateu numai pe acela care îl neagă pe Dumnezeu în existența Sa fizică.

„Ateu este cel care neagă existența lui Dumnezeu în manifestarea lumii.
  Ateu este cel care nu crede în ideea de frumos. Idee ce o neagă ori de cate ori acceptă că urâtul poate lua locul a ceea ce este frumos.
  Ateu este cel primește cu aplauze o deformare a frumosului în artă doar pentru că cineva a decis pentru el și pentru restul lumii ce trebuie să aplaude și ce nu. Pentru ateu nu contează frumusețea divină dacă nu are de câștigat material de pe urma ei.
 Ateul are ochiul încețoșat și urechea plăpândă ca să poată vedea frumosul din Dumnezeu și să poată auzi cântecul îngerilor. 
 Ateul nu crede în virtuți, nu crede în dreptate.
 Ateul este cel care se hrănește cu gândul că cel puternic este cel important și că ”dreptatea umblă cu capul spart”.
 Ateul propovăduiește împotriva lui Dumnezeu când refuză să fie drept fiindcă – crede el – nu-i ajută la nimic de vreme ce cursul lumii plutește peste nedreptate.
 Ateu este cel care nu crede în lumea ideală. Și fiindcă nu crede într-o astfel de lume nu și-o dorește și nici nu caută să o găsească.
Dumnezeu este în ideal și cine crede în ideal crede și în Dumnezeu.
 Ateu este cel care nu vrea să se poarte bine cu semenii lui și cu celelalte viețuitoare ale planetei.
 Ateu este cel care umilește și disprețuiește femeia. Așa îl neagă pe Dumnezeu, nesocotindu-i creația.
Nu contează drumul lung de la biserică până acasă pe care îl face omul ce se numește pe sine credincios, contează drumul pe care-l face de la inima lui la inima lui Dumnezeu si ce învață pe acest drum. 
 Ateu este cel care se află pe drumul al cărui sens de mers este în directia opusa celui orânduit de univers.” Monc Beati

Share on Facebook

Tweet