***Editie online: Anul nr. III

februarie 7, 2025

Ioan Slavici fondator al Sociețătii Academice Literare „România Jună”

O cronică a celor mai reprezentativi scriitori din literatura românească.

Ioan Slavici s-a născut la data de 18 ianuarie 1848 în localitatea Șiria din județul Arad ca fiu al lui Sava Slavici și al Elenei. Urmează cursurile Școlii Greco-Ortodoxe din localitatea natală între anii 1854-1858. Pentru a reuși să se înscrie la liceul din Arad, Slavici repetă clasa a IV-a( 1858-1960).
Între anii 1860 și 1865 urmează clasele VI și VII la Liceul Piarist din Timișoara, după care se înscrie la Liceul Maghiar din Arad pentru a absolvi clasa a VIII-a. În 1868 își dă examenul de bacalaureat la Satu Mare. În toamna aceluiași an se înscrie la Facultatea din Budapesta, însă renunță la studii din cauza stării precare a sănătății și revine în localitatea natală. Se înscrie la Universitatea din Viena. Îndeplinește funcția de secretar notarial la Cumlaus pentru un timp, după care se reîntoarce la Viena pentru a intra în armată și în același timp se înscrie la cursurile Facultății de Drept.

În capitala Imperiului Habsburgic, Ioan Slavici îl întâlnește pe Eminescu cu care va lega o prietenie sinceră, astfel bunul său amic din Moldova îi propune să scrie literatură românească, Eminescu făcându-i intrarea la publicația ”Convorbiri Literare,, unde debutează cu comedia ,, Fata de Birau”. În parteneriat cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici înființează Societatea Academică Literară- România Jună. În 1872 publică câteva povești: Zâna Zorilor , Ileana cea șireată, Florița din Codru, Doi feți cu stea în frunte, care au devenit foarte citite și apreciate de-a lungul timpului. În cadrul unei întruniri a societății Junimea din Iași petrecută în anul 1874, Slavici își prezintă Nuvela Popa Tanda, care a fost publicată de altfel în Revista Convorbiri Literare. În același an se stabilește la București unde devine profesor și redactor la ziarul Timpul.

Tot în 1874 editează revista „Vatra” în colaborarea cu George Coșbuc și Ion Luca Caragiale. În timpul primului război mondial mai colaborează cu ziarul „Ziua” și „Gazeta Bucureștilor”. În 1875 se căsătorește cu Ecaterina Szoke Magyarosy și ocupă postul de profesor la Liceul Matei Basarab, desemnat fiind de Titu Maiorescu. Primește trei zile de închisoare în urma unui proces intentat de presă. Ioan Slavici a făcut închisoare pentru puțin timp, arestat fiind de autoritățile maghiare pentru scrierea unor materiale propagandistice care vizau revendicarea drepturilor românilor din Ardeal.

Divorțează de prima lui soție, Ecaterina și se căsătorește la Sibiu cu Eleonora Tănăsescu cu care are șase copii. Ioan Slavici devine cetățean român în 1892. Ca o încununarea a talentului literar, scriitorul primește Premiul Academiei Române în 1893. Este arestat la Luvru și la Fortul Domnești din cauza simpatiei filo- germane pe care o afișează în articolele sale. În 1919, Slavici este arestat din nou și condamnat la 5 ani de închisoare, din care ispășește doar un an, însă el rămâne fidel mai departe convingerilor sale pro germane, care atrag acuzații de antisemitism. Slavici petrece ultimii ani din viață în localitatea Panciu din Vrancea, alături de fiica lui. Se stinge din viață la data de 17 august 1925.

Activitatea Publicistică

Ioan slavici a avut o prodigioasă activitate publicistică, colaborând cu ziare și reviste importante ale vremii precum: Speranța sau foaia teologilor din Arad unde debutează cu scrierea ,,Despre creștere și, mai cu seamă, despre creșterea junelor române” în 1871.Continuă să publice în același an la revista ,,Convorbiri Literare” articolul ,, Studiul asupra maghiarilor”. Scrie texte umoristice la publicația ,, Gura Satului ”. Colaborează cu publicația Telegraful român din Sibiu, iar după ce preia conducerea Ziarului Timpul împreună cu Grigorie Grandea, începe o serie de articole scrise în favoarea țărănimii și conduce o campanie virulentă împotriva politici promovate de către liberali. Ion Slavici devine director al cotidianului literar numit Tribuna din Sibiu în 1884, ocazie cu care pune în inițiativă o mișcare pentru unitatea culturală a românilor care să fie afiliată formațiunilor politice din regatul românesc. Slavici a scris articole, recenzii, critică la adresa politicii, studii pedagogice, culturale, critică literară în cotidianul ,,Tribuna”. În 1893 începe colaborarea cu ,,Voința Română” unde scrie despre nedreptățile sociale la care sunt supuși români din Ardeal.

Activitatea cotidianului ,,Tribuna” este suspendată de către autoritățile austro-ungare și din acest motiv își lansează propriul cotidian în același an, numit Corespondența Română, cu scopul de a duce mai departe activitatea scriitoricească militantă a tribunilor, apoi lansează revista Vatra împreună cu George Coșbuc și I.L. Caragiale în 1894 care își propune să sprijine clasa țărănească nedreptățită care a zdruncinat societatea cu răscoalele izbucnite. Slavici a fost unul dintre fondatorii revistei Tribuna Poporului apărută în luna ianuarie 1897, care de asemeni lansează campanii de susținere prin scris a masele populare din Imperiul Austro-ungar care sufereau de represiunea autorităților. Slavici ocupă postul de director al Ziarului Minerva între anii 1908-1910, apoi devine director al agenției de presă ,,Corespondența Română”. Ultima funcție de director al unei publicații a fost la Ziarul Ziua din București în anul 1914, un ziar care era sponsorizat cu fonduri germane, având orientare filo-germană. Activitatea jurnalistică a lui Ion Slavici se încheie în anul 1918 la Gazeta Bucureștiului unde scrie articole acuzatoare la adresa ofițerilor corupți ai armatei române și condamnă Imperiul Britanic pentru activitatea sa expansionistă.


Opera literară a lui Ioan Slavici
Ioan Slavici a abordat în creațiile sale mai multe genuri literare, pornind de la comedie: „Fata din birău” (1871), „Toane sau vorbe de clacă”( 1875), „Polipul unchiului”(1875). Drame istorice: „Bogdan Vodă” (1876), „Gaspar Graziani”(1888), continuând cu povești: „Zâna Zorilor”„Florița din codru”„Doi feți cu stea în frunte”„Păcală în satul lui”„Spaima zmeilor”„Rodul tainic”„Ileana cea șireat㔄Ioanea mamei”„Petrea prostul”„Limir-împărat”„Băiet sărac”„Împăratul șerpilor”„Doi frați buni”„Băiat sărac și horopsit”„Nărodul curții”„Negru împărat”„Peștele pe brazd㔄Stan Bolovan”„Boierul și Păcală”
Nuvele scrise de Slavici- Popa Tanda (1873);Scormon (1875;La crucea din sat (1876);Crucile roșii (1876);O viață pierdută (1876);Gura satului (1878 Budulea Taichii (1880);Moara cu noroc (1880);Pădureanca (1884);Comoara (1896);Vatra părăsită (1900);La răscruci (1906);Pascal, săracul (1920)
Romane scrise: „Mara” (1894), „Din bătrâni”, (1902), „Manea” (1905),”Corbei” (1906), „Din două lumi” (1920),”Cel din urmă armaș” (1923),”Din păcat în păcat” (1924). Din memoriile sale amintim:”Fapta omenească -Scrisori adresate unui tânăr” (1888- 1889),”Serbarea de la Putna” (1903),”Închisorile mele” (1920),”Amintiri” (1924),”Lumea prin care am trecut” (1924)

Autor: Andreea Arsene

(surse de referință: http://istoria.md/articol/575/Ioan_Slavici,_biografie și https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Slavici).

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate