***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Iubirile celebre ale istoriei: Sultanul Suleyman Magnificul și Hurrem

Povestea sultanei Hurrem a devenit cunoscută în lume, în timpurile actuale, datorită telenovelei Suleyman Magnificul difuzată în mai multe țări de pe globul pământesc. Însă între serialul de succes care prezintă aspecte fictive din viața celui mai mare conducător al Imperiului Otoman și cronicile istorice, există o diferență destul de mare, ceea ce sugerează faptul că este de preferat să ne informăm după cronicile care datează din vremea respectivă decât după ficțiunile televizate. Născută în anul 1500 sau 1506 în Rutenia, Alexandra Lisovska, poreclită și Roxelana a ajuns în haremul sultanului Suleyman, după ce fusese răpită de o hoardă de tătari și vândută la un târg de sclavi din Instanbul, unde însăși Ibrahim, reprezentantul gărzii personale a sultanului o alesese. Tot Ibrahim a fost cel care a introdus-o în iatacul padișahului fără să știe că într-o zi avea să fie executat datorită intrigilor acestei femei viclene. Pe timpul șederii la curte, la început, Alexandra a fost învățată să danseze, să croșeteze, să cânte la câteva instrumente și să povestească, iar odată devenită cadâna preferată a sultanului a fost convertită la religia musulmană, botezată fiind cu numele Hurrem. Cronicarii vremii au relatat faptul că sclava ruteană i-a câștigat inima lui Suleyman datorită inteligenței, istețimii și spiritului ei vesel. Hurrem nu era o femeie frumoasă, însă avea o prezență agreabilă și atrăgea ușor atenția în jurul ei. Ca să își păstreze statutul de amantă favorită a sultanului, ea a fost nevoită să urzească intrigi pentru a le îndepărta pe adversarele ei, care râvneau la rândul lor să fie cât mai apropiate conducătorului imperiului. Astfel că de numele lui Hurrem se leagă o serie de crime și comploturi care au influențat cursul istoriei celui mai întins stat din lume din acea vreme.

Pentru a rămâne permanent în grațiile lui Suleyman, Hurrem i-a născut șase copii, dintre care cinci băieți și o fată. Și-a perfecționat abilitățile de care dispunea prin educație, astfel ea a reușit să rupă o tradiție islamică care dura de 200 de ani, convingându-l pe sultanul Suleyman să o ia de nevastă prin eliberarea din sclavie. Cu toate că a dus o luptă permanentă cu tinerele cadâne care aspirau la inima sultanului, dispute dramatice din care ieșea mereu învingătoare, cel mai periculos dușman pe care l-a avut Hurrem nu a fost o femeie, ci un bărbat care îi era prieten lui Suleyman încă din copilărie. Ibrahim Pargalâ la fel ca și Hurrem era apropiat de sultan în calitate de prieten confident și subaltern, iar aceste aspecte o deranjau profund pe amanta intrigantă, deoarece grecul numit pașă și mai târziu Vizir al Imperiului Otoman căuta să o discrediteze și să o îndepărteze de la curte prin diverse uneltiri.

Cu toate favoritismele și onorurile de care s-a bucurat, Ibrahim a sfârșit strangulat de mâna călăilor, la ordinul protectorului său care îi jurase că îi va ocroti viața. Execuția lui Ibrahim a fost rezultatul unei conspirații puse la cale de către Hurrem, de altfel tot ea a fost cea care a aranjat din culise ca prințul moștenitor Mustafa, fiul lui Suleyman cu cadâna Mahidevran, să fie omorât sub pretextul trădării, ca să se asigure că

unul din fii săi va moșteni tronul. Cronicarii vremii descriu relația dintre Hurrem și Sultan ca fiind una puternic marcată de dragoste și atașament reciproc. Suleyman și-a iubit atât de mult soția încât i-a permis să încalce unele dintre cele mai stricte protocoale de natură tradițională și religioasă. Atât de captivat și fascinat a fost sultanul de ruteana Roxelana, ulterior convertită cu numele Hurrem, încât i-a scris poezii pe care i le recita seara în iatac, îi confecționa bijuterii și i-a permis să intervină moderat cu sfaturi în chestiuni care țineau de organizarea politică și strategică a vastului imperiu pe care îl conducea, ei îi era permis să aibă întâlniri cu ambasadori statelor europene și să poarte corespondențe diplomatice cu unii regi, adevărate excepții, de care nu s-a mai bucurat nici o altă cadână care a trăit în anturajul conducătorilor otomani. Însă Hurrem nu a reprezentat doar o persoană crudă și ambițioasă care călca pe cadavre pentru a-și pune în aplicare planurile macabre. Sun conducerea ei a luat ființă un adevărat patronaj al artelor, sultana a finanțat construirea unor asambluri de clădiri: palate, moschei, școli, spitale, cantine și băi în regiuni diferite ale imperiului, începând din Ierusalim, Mecca, Instanbul, Ankara și Edirne. Unele cronici afirmă că Hurrem a murit la vârsta de 52 de ani datorită unei pneumonii, afecțiune provocată de o răceală puternică care nu a mai putut fi vindecată . După moartea soției sale, cel mai puternic conducător al acelor vremuri, a devenit un om trist și însingurat până la sfârșitul vieții. Hurrem a fost iubirea vieții padișahului, căreia i-a dedicat tot ce a avut mai bun.


Autor: Andreea Arsene

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate