Lazăr Edeleanu- omul de știință care a contribuit semnificativ la dezvoltarea metodelor de prelucrare a petrolului

Lazăr Edeleanu, născut pe 1 septembrie 1861 în București, a fost un chimist român de origine evreiască, recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul chimiei, în special în rafinarea petrolului. A decedat pe 7 aprilie 1941, lăsând în urmă o moștenire științifică importantă.

Provenind dintr-o familie modestă, Edeleanu a demonstrat încă din copilărie un talent deosebit pentru științe. La doar 12 ani, a fost trimis la București pentru a-și continua studiile, unde a frecventat Liceul „Sf. Sava”. După obținerea bacalaureatului în 1882, a muncit din greu pentru a strânge fonduri necesare înscrierii la universitate. A ales să studieze chimia la Universitatea Humboldt din Berlin, unde a avut ocazia să învețe de la mari personalități ale științei, precum A.W. von Hofmann și H.L. von Helmholtzi.
În 1887, Edeleanu a obținut titlul de doctor în chimie cu o lucrare despre derivații acizilor fenilmetacrilici și fenilizobutirici. Această cercetare a dus la descoperirea fenilizopropilaminei, cunoscută ulterior ca benzedrină, un stimulant important pentru sistemul nervos. Deși efectele sale au fost recunoscute abia în anii 1920, această descoperire a fost un pas semnificativ în domeniul farmacologiei.
După o perioadă de activitate în Anglia, unde a lucrat la Royal Artillery College, Edeleanu s-a întors în România, unde a fost apreciat de colegii săi, inclusiv de chimistul Constantin I. Istrati. A ocupat diverse funcții academice și administrative, inclusiv director al Laboratorului de Chimie din Serviciul Minelor și șef al Laboratorului de Chimie al Institutului Geologic.
Una dintre cele mai notabile realizări ale lui Edeleanu este „procedeul Edeleanu”, dezvoltat în 1908. Acest proces revoluționar de rafinare a petrolului utiliza dioxidul de sulf lichid ca solvent selectiv, permițând extragerea eficientă a hidrocarburilor aromatice. Procedeul a fost implementat inițial la rafinăria Vega din România și a fost adoptat ulterior în întreaga lume, inclusiv în Franța.
În perioada 1900-1913, Edeleanu a reprezentat România la numeroase congrese internaționale legate de petrol, consolidând astfel reputația țării în domeniul chimiei.
Începând din 1910, Edeleanu s-a stabilit în Germania, unde a continuat să dezvolte procesul de rafinare a petrolului. A devenit director al unei companii de chimie care a fost denumită „Edeleanu Gesellschaft” în onoarea sa. Această firmă a avut un impact semnificativ asupra industriei chimice, iar marca „Edeleanu” a fost înregistrată în 1932, continuând să fie asociată cu produse de calitate superioară.
Edeleanu a obținut nu mai puțin de 212 brevete de invenție în diverse țări, inclusiv România, SUA și Germania. Moștenirea sa tehnică și științifică este evidentă și astăzi, cu numeroase instalații Edeleanu funcționând în întreaga lume.
Sursa de referință: https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Laz%C4%83r_Edeleanu