Nicolae Beldiceanu: între  pasiunea  pentru scris și arheologie

Nicolae Beldiceanu, un nume de referință în literatura și arheologia română, s-a născut pe 26 octombrie 1844, în localitatea Preutești din județul Suceava. De-a lungul vieții sale, Beldiceanu a îmbinat pasiunea pentru scris cu o carieră academică remarcabilă, devenind un specialist recunoscut în arheologie, în special în ceea ce privește cultura Cucuteni.

După ce a urmat cursurile Academiei Mihaileane, Beldiceanu s-a dedicat studiului istoriografiei, ceea ce i-a deschis calea spre o carieră în administrația publică, ocupând funcții precum subprefect al județului Suceava și comisar de poliție la Fălticeni. În paralel cu activitatea sa administrativă, el a început să publice poezii, debutând în 1863 în ziarul „Lumina”. Colaborările sale cu publicații literare precum „Convorbiri literare” și „Contemporanul” i-au adus recunoaștere, iar poeziile sale, cum ar fi „Vechituri”, „Lautarul” și „Amurgul veacului”, au fost apreciate de contemporani.

În 1870, Beldiceanu a început să predea limba română și latina la liceul din Fălticeni, iar patru ani mai târziu a devenit profesor de istorie și geografie la Botoșani. În această perioadă, s-a căsătorit cu Aglaea, fiica preotului Gheorghe Lățes din Rădășeni, cu care a avut opt copii. Printre aceștia se numără Nicolae, care va deveni, la rândul său, prozator și publicist, și va fi membru al Academiei Române.

Activitatea sa în domeniul arheologiei a fost marcată de descoperiri semnificative, iar în 1885 a publicat lucrarea „Antichitățile de la Cucuteni”, care a consolidat statutul său de expert în acest domeniu. De asemenea, a fondat revista „Cultura” și a înființat un cenaclu literar, promovând astfel literatura română contemporană.

În 1893, Beldiceanu a publicat lucrările „Elemente de istoria românilor” în trei volume, precum și volumele de poezii „Poezii” și „Doine”. Aceste contribuții au avut un impact semnificativ asupra culturii românești, demonstrând versatilitatea sa ca scriitor și cercetător.

Nicolae Beldiceanu a încetat din viață pe 2 februarie 1896, la Iași, lăsând în urmă o moștenire culturală valoroasă. Prin activitatea sa diversificată, el a reușit să îmbine literatura cu științele umaniste, devenind o figură emblematică a epocii sale și un model pentru generațiile viitoare.

Surse de referință: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_nicolae_beldiceanu.htm#google_vignette

Share on Facebook

Tweet