Misterioasa Insulă a Paștelui din Chile

Localizată în partea sud-estică a triunghiului polinezian din statul Chile, Insula Paștelui (descoperită în 1722 și denumită astfel de către amiralul olandez Jakob Roggeveen-) este unul din cele mai misterioase locații de pe pământ. Înainte ca să fie descoperită de către exploratorii olandezi, Insula polineziană se numea Rapa Nui, însă din mărturiile lăsate de locuitorii altor insule, reiese că Insula Paștelui s-a numit în timpurile străvechi Te pito o te henua însemnând în traducere Capătul Lumii. Odată cu vizitarea insulei, cercetașii europeni au descoperit 50 de situri arheologice în cadrul căror se găseau 887 de monumente sculptate în piatră întruchipând niște figurine antice. Insula are formă de triunghi măsurând în lungime 24,6 km, iar în lățime 12,3 km, ca suprafață insula măsoară 163,6 km². Din punct de vedere geologic, insula este vulcanică, pe întinderea sa se află trei vulcani( Terevaka, Poike și Rano Kau) care au devenit inactivi cu trecerea timpului. Experimentul cu carbon-radioactiv a demonstrat că primii locuitori ai insulei s-au stabilit în jurul anului 1200( era noastră). La puțin timp după descoperirea insulei, coloniștii au populat insula cu locuitori europeni , ucigând o mare parte din băștinașii care numărau în jur de 3000 de suflete la acea dată, din cauza faptului că aceștia se împotriveau debarcării străinilor. În plus de asta, o parte a băștinașilor au căzut pradă negustorilor de sclavi peruvieni. Insula a suferit numeroase pierderi umane din cauza epidemiilor și a războaielor. Conform istoricilor, vechii locuitori ai ai insulei erau organizați în clanuri, a căror membrii denumiți ulterior pascuani, aveau roluri sociale diferite în cadrul ierarhiei. Șeful acestor clanuri se numea Ariki. Ca organizare religioasă, băștinașii își exprimau credința față de zeități prin ridicarea unor statui clădite din rocă vulcanică, numite Moai.Prin intermediul Sculpturile Moai, locuitorii insulei stabileau o legătură simbolică între cei vii și morți, întrucât Lumea Spiritelor era foarte importantă pentru ei.

Însă cu timpul, după ce clasa războinicilor au ajuns în fruntea ierarhiei, sistemul de credințe stabilit anterior s-a modificat în sensul că statuile au fost înlocuite cu mitul Omului Pasăre, adică un bărbat din clan era ales ca lider spiritual doar dacă reușea să înoate pe o distanță de un km până la o insulă apropiată. După izbucnirea războaielor civile, o parte dintre statui au fost răsturnate ca o consecință a faptului că o parte dintre locuitorii vechi ai insulei nu doreau să accepte noua credință în Omul Pasăre. Din data de 8 septembrie 1888 Insula Paștelui a intrat în proprietatea Statului Chile care a desemnat un rege conducător care purta numele de Atamu Tekena.

Din 1966 locuitorii insulei au primit cetățenie ciliană. Până în anii 60 compania scoțiană producătoare de motoare de mașini Williamson-Balfour Company a deținut o parte din insulă, în vreme ce locuitorilor li s-a impus să se stabilească într-o zonă mărginașă a teritoriului.

Insula are o climă subtropicală, datorită climatului blând, pădurile de foioase sunt prezente pe suprafață. Alte specii de plante care cresc pe insulă sunt: arbuștii, ierburi și ferigi. Există câteva legende despre misterioasa insul, dintre care una ce îl vizează pe un fost negustor numit Pito-Pito, dușman al comunității insulare care făcea trafic de persoane. Conform legendei, Pito-Pito a fost condamnată la moarte, fiind legat de mâini și picioare cu lanțuri și târât de patru cai până s-a dezmembrat. De atunci și până astăzi fantoma lui Pito-Pito bântuie insula în căutarea trupului său fizic împrăștiat. Își face auzită prezența printr-un zbârnâit de lanțuri. Mai mulți vizitatori, au relatat că în timpul cercetării insulei au trăit sentimentul că sunt urmăriți de niște entități care trăiseră acolo în vremuri de demult. Martorii au descris senzația trăită ca pe un sentiment apăsător care îi purta într-un trecut îndepărtat. Felul în care erau poziționate statuile, unele răsturnate, altele decapitate, iar faptul că obiectele cu care s-au confecționat acele monumente erau poziționate ca și când lucrătorii încă mai trebuia să le folosească, duce cu gândul la o întâmplare, la un eveniment subit care a avut loc și care a produs prăbușirea civilizației. O altă poveste care circulă despre vechii locuitori ai insulei istorisește despre un proces de auto-exterminare apărut în timp, datorat faptului că băștinașii au întrebuințat resursele insulei într-un mod deficitar ajungând la epuizarea acestora. În momentul risipirii surselor de hrană, între locuitori a apărut confruntări sângeroase pentru supraviețuire. Așa se explică faptul cum de în aproape 800 de ani, populația insulei a scăzut la 3000 de locuitori, până la data descoperirii ei de către europeni. Insula Paștelui rămâne încă o enigmă pentru antropologi și istorici care încă nu au descoperit multe aspecte legate de trecutul mirificului teritoriu.

Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Insula_Pa%C8%99telui