Omul- ființa aflată în contradicție cu identitatea religioasă și cea biologică

Două milenii și douăzeci și doi de ani. Un ciclu istoric ce ar părea că se repetă. Ceea ce pare a fi epoca modernismului în plină expansiune, definește de fapt tarele unui trecut tenebros adaptat la vremuri noi. Omul nu este de azi și nici de ieri…el umbrește pământul de milioane de ani perpetuându-și seminția până la o iminentă dispariție. Dacă am fi să dăm crezare teoriei evoluționiste, omul este doar un animal evoluat. Însă privit prin spectrul religiozității, omul a ajuns la stadiul de ființă devansată în ierarhie de alte specii de animale în ceea ce privește comportamentul și atitudinea. Însă decadența umană nu a survenit datorită apanajelor modernismului, ea a fost prezentă în fiecare eră a umanității alimentată fiind mai ales de către ideologiile religioase. Crima, jaful, violul, trădarea, invidia, persecuția, exploatarea semenilor, lăcomia, zgârcenia, minciuna, bârfa, depravarea sexuală, cămătăria, ura maladivă, cruzimea împotriva animalelor, răzbunarea și fratricidul s-au manifestat întotdeauna ca trăsături de caracter specifice omului. Treptat în timp, unele din aceste însușiri au fost ridicate la rang de virtute. Astfel războiul sau luptele au devenit un fel de artă macabră care trebuia să fie perpetuată într-un mod cât mai expansiv. Ce fel de raționamente ar avea astfel de confruntări sângeroase, dacă nu idealismul utopic al omului de a deveni puternic sub toate aspectele? Din moment ce omului nu i s-a dat viață eternă, acesta încearcă cu disperare să-și lasă amprenta asupra unui viitor intangibil. Astfel că războiul devine sursa de putere a unora și iadul vremelnic al altora. Atâta timp cât scopul scuză mijloacele, două tabere se confruntă pe viață și pe moarte pentru a câștiga victoria decisivă…învingătorul și învinsul, astfel, cel care pierde va deveni tributar celui care l-a supus prin forța armelor. În război există dușmani și eroi, de ambele părți, în funcție de idealurile care animă conflictul. Adesea cei care sunt pe poziție defensivă pierd lupta fiindcă agresorul este animat de scopul determinat de a cuceri cu orice preț. Imperiile care au existat de-a lungul istoriei au urmat aceiași strategie perfidă de a-și extinde puterea și influența asupra unor teritorii în care oamenii trăiau pașnic. Ca o tactică de intimidare, deseori inamicul atacă prin surprindere fără a-i lăsa șansa celui atacat să se apere. Timpul care reprezintă însăși veșnicia în această dimensiune a realității, s-a dovedit a fi adevăratul

învingător, fiindcă niciun imperiu colosal din câte au existat pe pământ nu a reușit să treacă testul timpului…toate aceste edificii care s-au ridicat prin jertfă de sânge, au domnit pentru o perioadă de câteva veacuri, apoi s-au prăbușit sub greutatea propriei lor glorii sfârșind la fel de abrupt cum s-au și înălțat. De ce? Fiindcă omul a atins doar puțin din puterea și măreția zeilor, neînțelegând că viața pe care au primit-o în această lume fizică este un test al evoluției spirituale. Răul și binele sunt două manifestări antagonice, însă după cum se pare, ele sunt indispensabile existenței. Ideologiile religioase condamnă răul îndemnându-și adepții să devină buni și toleranți și în aceeași măsură încurajează cele mai abjecte porniri. Însuși creștinismul care se consideră a fi o religie a toleranței și a iubirii, prin intermediul reprezentanților de frunte a provocat războaie și a persecutat oameni în numele unui dumnezeu care nu și-a făcut niciodată apariția la orizont. Trebui să fii orb ca să treci cu vederea atrocitățile unor religii precum creștinismul și islamul, care deși aflate în conflict, provin din același fundament iudaic, fabricate fiind cu scopul de a manipula conștiința umană până la stadiul de a deveni o adevărată închisoare a minții. Cum ar fi putut o carte plină de contradicții și controverse precum biblia creștină să acapareze mintea a sute și miliarde de oameni , dacă nu ar fi infuzată cu anumite pasaje subliminale și energii psihice menite să controleze mentalul colectiv? La o investigare atentă, poți detecta natura duplicitară, dubla moralitate, contradicția, ipocrizia și cinismul textelor biblice. Nu cumva în biblie sunt menționate tablele legi lui Moise cu cele 10 porunci, niște dispoziții divine, unele încălcate chiar de însuși zeul tribal israelit, tocmai cel care le-a transmis alesului său? Citind biblia, rămâi stupefiat de multitudinea de pasaje în care zeul

Ehova se manifestă cu un comportament negativ, însă tipic omenesc: el blestemă, pedepsește incitându-și adepții la violență și discriminare. Ca și în cazul comunismului, cu care prezintă unele similarități, creștinismul a fost instalat prin teroare, crimă și asuprire. Astăzi când accesul la informație este facilitat prin intermediul internetului, credibilitatea bisericii creștine se zdruncină din temelii. Creștinismul a condamnat păgânismul de-a lungul atâtor veacuri, deși religia creștină în sine este o variantă reciclată a religiilor antice păgâne care au propagat cultul soarelui, personificat de zeități precum: Mitra din mitologia persană, Indra din Tibet, Horus din Egipt, zeul Odin al vikingilor, Vishna din India și Isus Christos. Deși teologii creștini admit influența filozofiei păgâne a lui Socrate și Platon, în formarea dogmaticii creștine, totodată ei condamnă păgânismul și homosexualitatea, deși se știe că acești doi mari filozofi ai antichități aveau înclinație spre plăcerile carnale cu indivizi de același sex…și mai mult decât atât: chiar în sânul bisericii au existat și există astfel de manifestări considerate deviante. Faptul că multe sărbători creștine au fost suprapuse peste cele păgâne atestă lipsa de autenticitate a creștinismului, nu doar ca religie dar și ca fond spiritual. Democrația americană poartă valențele distructive ce caracterizează credința fanatică într-un ideal. Americanii invadează țările care nu se pot apăra, jefuindu-le de resurse în numele democrației și libertăților umane. Când englezii au colonizat America și Africa, pe de o parte au folosit forța armelor și pe de altă parte misionarismul creștin. Cu arma într-o mână și cu biblia în cealaltă au reușit să supună o treime din populația lumii. Nu există cu adevărat dreptate sau echitate în lumea noastră. Ceea ce ni se inoculează prin mijloacele de propagandă în masă, ca fiind adevărul, nu este altceva decât o manipulare grosolană a adevărului. Suntem captivi într-un matrix în care suntem folosiți unii ca pioni, iar alții ca piese de decor, dar fiecare dintre noi avem de îndeplinit o misiune proprie în favoarea celor care ne stăpânesc mintea și destinul. Omenirea a fost deturnată de la adevărata ei natură, prin faptul că i s-au îngrădit drepturile și libertățile, gândirea și spiritualitatea prin pervertire, ca dovadă că toate epocile istorice au fost marcate de tragedii și regres, mai ales pe plan spiritual.