Planeta Neptun- cea de a opta planetă din Sistemul Solar

Planeta Neptun, este cea de a opta planetă situată în ordine pe orbită, de la soare, aflându-se la o distanță de aproximativ 4.5 miliarde kilometri îndepărtare față de acesta. Planeta a fost observată și studiată de astronomul german Johan Galle la data de 23 septembrie 1846, deși anterior Gallileo Galilei a fost cel care a observat-o primul în luna ianuarie 1613, însă el a confundat-o cu o stea. Neptun are o compoziție asemănătoare cu cea a planetei Uranus, atmosfera fiind formată din hidrogen, heliu, metan, apă și amoniac. Metanul fiind elementul chimic care îi oferă culoarea albastră. Din cauza activității meteorologice intense, atmosfera lui Neptun prezintă unele pete întunecate, iar altele deschise la culoare. Vânturile prezente în atmosferă sunt destul de frecvente și uneori ajung la viteza de , 2100 km/h. Dacă în partea superioară a atmosferei temperatura scade la -218 ° , se estimează că în centrul planetei temperatura urcă până la 5000 °C. Având diametrul de 49,244 km și circumferința de 155,600 km, Neptun este cea de a patra planetă ca mărime din rândul giganților gazoși ai Sistemului Solar. Mantaua planetei este formată din apă și amoniac, iar nucleul din rocă și gheață. Se presupune că în mantaua planetei se află cristale de diamant formate din descompunerea metanului. Neptun prezintă un câmp magnetic foarte înclinat care se situează la 13500 km față de centrul fizic al planetei( aprox. 47°) în proporție cu axa de rotație, iar acest aspect se datorează mișcării de rotație înclinate a planetei. Neptun are trei inele planetare care au lățimea de la 42.000 km( Inelul Galle), 53.000 km ( Inelul Le Verrier) până la 63.000 km (Inelul Adams).Vânturile neptuniene se mișcă în direcția opusă mișcării de rotație a planetei, iar viteza lor variază în funcție de amplasare în regiune, așadar unele furtuni
variază de la viteza 20 m/s când au direcția spre est, iar până la 325 m/s când se mișcă spre vest, iar 400 m/s de-a lungul ecuatorului și 250 m/s la poli în partea superioară a atmosferei. La fel ca și Jupiter, Neptun a avut o pată întunecată ce a fost descoperită în 1989 de sonda Voyager, un fenomen meteorologic care a dispărut în 1994. În locul petei dispărute a apărut o alta furtună ciclonică în emisfera nordică care se deplasează cu o viteză mult mai mare, decât cea anterioară. Aceste pete își au originea în troposferă. În ceea ce privește sursa de căldură internă, aceasta este necunoscută ca și cea în cazul lui Uranus. Cert este că Neptun radiază de două ori mai multă căldură decât primește de la soare. Se speculează că sursa de căldură ar proveni de la încălzirea radiogenică a nucleului sau din energia gravitațională eliberată de diamantul rezultat din conversia metanului la presiuni foarte înalte. Mișcarea de rotație a lui Neptun în jurul soarelui se întinde pe o perioadă de 165 de ani tereștri, iar un anotimp durează 40 de ani tereștri. Atmosfera lui Neptun prezintă o bandă de rotație în zona ecuatorului care se mișcă pe durata a 18 ore, în timp ce la poli zona de rotație se învârte pe durata a 12 ore, aceste discrepanțe între zonele atmosferice se numesc rotații diferențiale. O parte din orbita lui Neptun se întinde dincolo de Centura Kuiper. Planeta Neptun are 13 sateliți naturali, dintre care cei mai importanți sunt Triton și Nereida. Sonda spațială care s-a apropiat cel mai mult de Neptun( 4400 de km depărtare de atmosfera) pentru a o explora, a fost Voyager 2 ajunsă la locul misiunii pe data de 25 august 1989.
Surse de referință: https://ro.wikipedia.org/wiki/Neptun
Autor-Andreea Arsene