***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Poeziile scriitoarei italiene Maria Teresa Liuzzo traduse în limba română

Traducător: Alexandru Macadan

Sursa: https://limeslitere.wordpress.com/2023/10/10/rive-di-luna-maria-teresa-liuzzo/?fbclid=IwY2xjawFvRApleHRuA2FlbQIxMAABHWekHfoxEYZ5fRzoppZNo0450jpr5i5AH6iUegYrKD7aG7Iieiiy4_OYuQ_aem_sd3HaGnf74V7WZMh3zsMXQ

NOI ERAM ÎNAINTE DE LUME…

A avea marea în brațe

și a simți timpul

în tăcerea vântului,

când obscura floarea

e pânza nocturnă

și gândurile sondează oceane

spre a căuta viața. Te strecori

printre spirale de viziuni

și oglinzi de aer: noi eram

înainte de lume e amintirea cuvintelor tale: eternitatea

grevată în cretă.

DACĂ TU EȘTI POEZIE,

Ori tainicul meu iubit,

prinde-mă

în briză ori în foc

și nicicând în liniștire:

între extază și tulburare

să fie iubirea,

și între așteptare și sosire

să fie îmbrățișarea:

acea prea dulce cuplare

ce în speranța

nu prea sperată,

iubite, ale meu.

NE SURPRINDE NOAPTEA

Și în inimă pulsează aștri…

Coborâm pânzele

zilei și ale așteptării și suntem

grămezi de constelații de dorință.

VREAU SĂ TE ÎNVĂȚ CÂNTUL…

Fără să te distrag

asculta-l:

nu are nici sunet

nici cuvinte.

Apleacă-ți urechea

la gura mea:

vei auzi melodia

tăcerilor mele.

OMERTA

aruncă ancore de silabe,

dar din adâncuri

se ivesc sunete de adevăr:

nici un abis nu îneacă

utopia dragostei.

În nectarul sărutului

se topesc zorile.

ENIGMA UMPLE ABSENȚELE…

În întunericul pupilei,

vraja flăcării.

Adevărul, între lumină și umbră.

NOAPTEA

este arțar de toamnă,

violent și aprins

în cuvântul făcut sânge.

Dorința este timp,

apa ce se scufundă

coralul arămiu al buzelor.

Ne fac genele

sclipiri de lumină,

mișcând grozamele.

ÎN DELIRUL PĂMÂNTULUI

Se îngroapă insulele:

ac suntem și ață

ale intelectului. Trandafirul

arată solzi de șarpe

în transparența pânzelor,

indiferent

la noroiul care-l jupoaie.


kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate