***Editie online: Anul nr. III

februarie 14, 2025

Prima parte a Secolului XX cu Mihail Sadoveanu

O cronică a celor mai reprezentativi scriitori din literatura românească.

Mihail Sadoveanu este considerat unul dintre cei mai mari scriitori români din prima jumătate a secolului XX. Mihail Sadoveanu s-a născut la Pașcani pe data de 5 noiembrie 1880, tatăl său fiind avocatul Alexandru Sadoveanu, originar din Oltenia, iar mama sa Profira Ursache, moldoveancă la origine, făcând parte dintr-o familie veche de răzeși. Studiază în cadrul Liceului Național din Iași, după care se înscrie la facultatea de drept în București. Debutul literar și-l face în anul 1897 în revista ,,DRACU” cu schița Domnișoara M. Fălticeni. Din 1898 începe o colaborare cu alți scriitori ai vremi printre care: Tudor Arghezi și Gala Galaction la publicația Foaia, unde publică creații semnând cu numele real cât și cu pseudonimul M.S Cobuz.

În 1904 își face debutul editorial cu patru volume cu tematică istorică: Șoimi, Crâșma lui Moș Precu, Povestiri, Dureri înăbușite. Devine director al Teatrului Național din Iași în 1910, în același an îi apar la editura Minerva volumele Povestiri de seară și Genoveva de Brabant, apoi o broșură întitulată: Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ. Colaborează cu revista Viața Românească apărută la Iași pe care o apreciază foarte mult și totodată cu prestigioasa revista Sămănătorul, condusă de reputatul istoric Nicolae Iorga, ambele publicații având la acel timp o influență foarte importantă asupra literaturii prin abordarea tradiției rurale ca mod de manifestare în artă. În parteneriat cu Tudor Arghezi înființează Însemnări Literare în 1919 care își întrerupe activitatea pentru un timp, după care și-o reia în folosul culturii. În cuprinsul aceleiași reviste, Sadoveanu publică seria de nuvele Umbre și broșura numită În amintirea lui Ion Creangă. La editura Luceafărul își publică Priveghiuri.

În anul 1921 se alătură Academiei Române în calitate de membru. Împreună cu Liviu Rebreanu reprezintă Societatea Scriitorilor Români la Congresul de la Berlin în anul 1926.

Mihail Sadoveanu a fost membru activ a mai multor loje masonice din care amintim: Loja din Iași Dimitrie Cantemir în cadrul căreia a primit ordinul de venerabil între anii 1927 și 1930, iar în 1932 se alătură Lojii Moldova din același orient.

În cadrul masoneriei române, Mihail Sadoveanu a primit următoarele demnități: Marele Maestru Adjunct al Marii Loje Naționale din România, Pro Maestru și Mare Maestru MLNR și Mare Maestru al Franc-Masoneriei Române Unite. În anul 1928 publică un volum de 9 povestiri în genul epic și liric, numit Hanul Ancuței. În luna ianuarie a anul 1936, scriitorul Sadoveanu lansează în parteneriat cultural Grigorie T. Popa, George Topârceanu și Mihai Codreanu, revista Însemnări Ieșene, în paginile căreia îi duce un omagiu elogios lui Garabet Ibrăileanu după trecerea în neființă. Mihail Sadoveanu aderă la ideologia comunistă din 1947 cu scopul de a-și păstra calitatea de scriitor și de a duce activitatea culturală mai departe, cu toate că este nevoit să scrie opere asociate curentului Realismul Socialist. Romanul Mitrea Cocor și cartea care cuprinde o serie de reportaje luate din URSS numite Lumina vine de la Răsărit, sunt dovezi incontestabile a faptului că Sadoveanu a făcut compromisul condamnabil în ochii multora, de a se alătura regimului comunist de la care primise toate privilegiile posibile, primind funcția de Președinte în Prezidiul Marii Adunări Naționale, fiind considerata cea mai înaltă funcție politică pe care a primit-o vreun scriitor român în cadrul regimului comunist. Însă pornind de atunci, Sadoveanu urcă în ierarhie devenind președinte al Uniunii Scriitorilor în 1949. Cu un an înainte, în 1948 îi iese de sub tipar romanul Păuna Mică. În 1952 publică romanul istoric Nicoară Potcoavă, considerat o capodoperă. Volumul Aventură în Lunca Dunării îi apare în 1954. Regimul Comunist îl premiază pentru loialitatea sa și în 1955 primește titlul de Erou al Muncii Socialiste, după care Premiu Lenin pentru Pace în 1961.



Opera lui Mihail Sadoveanu:
Floare ofilită, nuvele(1905) Mormântul unui copil (1905) Amintirile căprarului Gheorghiță(1905) Vremuri de bejenie (1906) La noi în Viișoara (1906) Esopia (1906).
Însemnările lui Neculai Manea, nuvele(1906) Oameni și locuri ,Editura Minerva a Institutului de Arte Grafice, București(1908) O istorie de demult (1907) Duduia Margareta (1907) Istoria marelui împărat Alexandru Macedon în vremea când era emirul lumii 5250 de ani (1907) Povestiri de seară(1909) Genoveva de Brabant (1909) Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ (1909) Cântecul amintirii (1909) Apa morților (1911) Povestiri de petrecere și folos (1911) Bordeenii, roman,(1912) Un instigator (1912) Priveliști dobrogene (1914)Neamul Șoimăreștilor, roman (1915 )Foi de toamnă(1916) Printre gene (1916) 44 de zile în Bulgaria (1916) Umiliții mei prieteni (1917) Umbre (1919) În amintirea lui Creangă(1919) Priveghiuri (1919) Povestiri pentru moldoveni (1919) Cocostârcul albastru (1921) Strada Lăpușneanu (1921) Neagra Șarului (1922)Pildele lui cuconu Vichentie (1922) Lacrimile ieromonahului Veniamin (1922) Oameni din lună(1923) Ți-aduci aminte (1923) Războiul balcanic (1923) Venea o moară pe Siret (1924) Țara de dincolo de negură(1926) Dumbrava minunată (1926).
Povestiri pentru copii (1926) Dimineți de iulie. Stigletele (1927) Demonul tinereții (1928) Hanu-Ancuței (1928) Împărăția apelor (1928) O întâmplare ciudată(1928) Olanda , reportaje de călătorie în Olanda(1928) Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi -Vodă, roman(1929) Baltagul, roman(1930) Depărtări , roman(1931) Măria Sa, puiul pădurii , roman(1930) Nunta domniței Ruxandra , roman(1932) Uvar (1932) Creanga de aur, roman(1933) Locul unde nu s-a întâmplat nimic (1933) Soarele în baltă sau aventurile șahului (1934) Nopțile de Sânziene ,roman(1934) Viața lui Ștefan cel Mare, biografie (1934) Trenul fantomă(1934) Cele mai vechi amintiri (1934) Cuibul invaziilor (1935) Povestiri alese (1935)Paștile blajinilor (1935) Inima noastre,(1935) Povestiri pentru copii (1935) Cazul Eugeniței Costea (1936) Ion Creangă, conferință(1936) Ion Neculce , conferință(1936) Țara cangurului (1937) Istorisiri de vânătoare(1937)Ochi de urs (1938) Valea Frumoasei (1938) Morminte (1939) Frații Jderi , (1935-1942), Vol.1 Ucenicia lui Ionuț ,(1935) Vol. II,Izvorul Alb ,(1936) Vol. III,Oamenii Măriei Sale,(1942) Divanul persian , roman(1940) Cincizeci de ani de la moartea lui Creangă, conferință(1940) Vechime (1940) Ostrovul lupilor (1941) Povestirile de la Bradu- Strâmb(1941) Anii de ucenicie (1944) Fantazii răsăritene(1946) Caleidoscop (1946) Nada Florilor, amintirile unui pescar cu undița (1951)Nicoară Potcoavă, roman(1952)Însemnări pe marginea articolului 80 (1952) Aventuri în Lunca Dunării (1954) Evocări (1954) Soimii (1904)

Mihail Sadoveanu a lăsat moștenire literaturii române o operă scriitoricească bogată. În ciuda faptului că scriitorul a trecut de la o convingere politică la alta cu mare ușurință, fiind asociat în timpul carierei sale atât partidelor cu orientare de stânga cât și celor cu orientarea de dreapta, el a avut un talent scriitoricesc foarte impresionant și a ținut pasul cu cerințele vremurilor în care a trăit. Scriitorul a avut o familie numeroasă, din căsătoria cu Ecaterina Bâlu rezultând 11 copii. Sadoveanu s-a stins din viață la data de 19 octombrie 1961 în localitatea Vânători-Neamț. fiind înhumat la cimitirul Bellu.

Autor- Andreea Arsene( surse de referință- https://ro.scribd.com/doc/113102843/Mihail-Sadoveanu-biografie).

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate