***Editie online: Anul nr. III

februarie 10, 2025

Interviu cu regizoarea, scenarista și actrița Minuța Gabură

Povestea unei pelicule care a făcut senzație la festivalul de film de la Veneția

Revista Kult Apogeum este prima publicație online din România care a realizat in exclusivitate un interviu cu regizoarea Minuța Gabură

Incântătoarea regizoare este una dintre frumoasele și talentatele femei românce care au reușit să își dezvolte o carieră impresionantă în Italia cu multă multă muncă, pasiune și dedicație.

Minuța Gabură a acceptat invitația noastră de a acorda un interviu publicației Kult Apogeum, ocazie cu care ne-a relatat întreaga ei poveste de la venirea în Italia.


Interviul:

Când și în ce împrejurări ați ajuns prima dată în Italia?

Bună seara, îți mulțumesc pentru invitația de a acorda interviul. Am ajuns prima dată în Italia în luna noiembrie a anului 1999 si ca orice emigrant am avut speranța unei vieți mai bune.

Am trecut prin unele întâmplări dramatice care m-au motivat să lupt mai departe pentru a-mi îndeplini aspirațiile. În 2003 am reușit să obțin cetățenia italiană și de atunci am urmat toți pași pentru a mă integra în societatea italiană.

Filmul regizat de dumneavoastră Donne e Donne a câștigat aprecierea juriului din cadrul celei de a- 77-a ediție a festivalului de la Veneția de anul trecut. Cum ați conceput scenariul filmului?

Scenariul filmului l-am conceput având ca sursă de inspirație povestea vieții mele. Însă, eu am dorit să nu dezvălui acest aspect nimănui pentru că aveam o reținere datorată traumelor psihice și emoționale pe care le-am suferit de-a lungul existenței și din cauza modului cum oamenii interpretează și judecă anumite situații.

Mă refer la faptul că persoanele care mă cunoșteau au făcut imediat asocierea dintre film și ceea ce mi s-a întâmplat, însă eu am dedicat filmul produs de mine tuturor femeilor care au fost ucise de către partenerii lor. Filmul transmite un puternic mesaj de susținere a femeilor care sunt și au fost abuzate de bărbați.

Pe 18 septembrie 2020, filmul dumneavoastră a rulat în cinematografele italiene. Cum v-ați simțit atunci când ați primit aprecierea publicului?

Am trăit o senzație pe care mi-e greu să o descriu în cuvinte. Însă pot spune într-un sens metaforic că m-am simțit ridicată ” în al noulea cer,,. Oamenii mă opreau pe stradă să îmi strângă mâna, să mă felicite și să îmi ceară autografe.

Pe rețele de socializare, am primit foarte multe aprecieri și totodată am obținut aprecierea unor personalități importante din mediul cinematografic care mi-au făcut invitații pentru proiecte de colaborare.

Sunteți înscrisă în vreo organizație oficială care apără drepturile femeilor?

Nu, nu sunt înscrisă în nici o organizație feministă, însă am încercat să fac un demers în această direcție, cerându-i doamnei Michelle Huzinker, o reprezentantă importantă a unei asociații care militează împotriva crimei și violenței asupra femeilor numită Onlus, să mă alătur acțiunilor activiste, însă nu am primit niciun răspuns.

Drept urmare am hotărât să duc lupta pe cont propriu, și cred că filmul produs de mine Donne e Donne este reprezentativ în acest sens. Totodată am inițiat o acțiune de protest împotriva violenței domestice în una dintre localitățile afiliate Padovei, unde am primit ajutorul primarului și a unor activiști dedicați luptei pentru cauza feminismului.

Cum percepeți dumneavoastră statutul sau condiția femeii în ziua de astăzi? Credeți că s-a imbunatațit condiția femeii raportat la noile direcții privind egalitatea dintre sexe?

Într-o anumită măsură și din câteva puncte de vedere cred că a evoluat statutul femeii în societatea dominată încă de legile patriarhatului. Însă există încă multe alte aspecte în care femeia încă este ținută captivă în condiția de inferioritate față de bărbat, și în primul rând aș vrea să mă raportez la violența domestică care a luat amploarea pe timpul pandemiei de Corona Virus. Putem să invocăm multe drepturi de care femeile sunt lipsite la momentul actual, însă condiția de bază este ca să pornim lupta pentru acele deziderate elementare, ca apoi să trecem la alt nivel cu activismul. Eu privesc lucrurile altfel, decât ceea ce ne prezintă propaganda oficială feministă.

Sunt de părere că primul pas important în evoluția femeii pe plan social, spiritual și emoțional este eradicarea totală a violenței fizice și verbale la care este supusă…apoi combaterea concepțiilor greșite precum că toate femeile sunt materialiste… mentalitatea misogină precum că toate femeile afișează un comportament ușuratic ostentativ pentru a obține anumite avantaje. În momentul când vor dispărea aceste două probleme majore vom asista la o evoluție spectaculoasă a femeilor în ierarhia societății umane.

Și totuși au existat și încă mai există femei foarte evoluate din punct de vedere profesional cum va explicați această paradigmă?

Am înțeles ce vrei să spui! Femeile au avut acces pe treapta superioară a ierarhiei sociale, astfel că putem vorbi despre apariția femeii politician cu funcție de conducere în stat, despre femeia cercetător științific și inventator, despre femeia medic sau inginer, despre femeia pilot de avion sau femeia șofer de mașină și tot așa…

Însă această recunoaștere a drepturilor mai ales în zona politică sau artistică are un caracter excepțional și a fost posibilă doar cu anumite compromisuri, care de multe ori implică sexualitatea . Nu vreau să generalizez acest aspect, însă femeia încă este condiționată să facă compromisuri pentru a reuși să își construiască o carieră, deoarece la orice nivel al societății, bărbatul face regulile.

Credeți că există vreo șansă ca violența împotriva femeilor să fie combătută în totalitate?

Îmi este greu să cred că va fi posibil rezolvarea acestei doleanțe din moment ce nu există o adevărată implicare și susținere a autorităților responsabile cu rezolvarea acestor cazuri. Odată cu apariția feminismului și a altor organizații sau asociații internaționale care au inclus în activitatea lor de referință, lupta pentru obținerea mai multor drepturi pentru femei, s-au emis o serie de legi și programe de asistență care să vină în ajutorul femeilor devaforizate, însă punerea lor în aplicare în stadiu practic, nu a fost posibilă, decât parțial.

Așadar, anumite categorii de femei vor rămâne în continuare captive la nivelul de jos al condiției umane, fie din cauza concepțiilor religioase radicale, fie din cauza educației sau a atitudinii misogine pe care o întâmpină în încercarea lor de a accede… Cred că femeia va fi privită întotdeauna de către tagma masculină ca o ființă slabă, insuficient de inteligentă și capabilă pentru a primi statutul de egalitar cu bărbatul.

Presa din România atât cea audio-vizuală cât și cea scrisă au relatat despre succesul pe care l-ați avut cu filmul ,,Donne e Donne” în cadrul festivalului cinema de la Veneția. Sunteți mulțumită de felul cum ați fost mediatizată în România?

Da și nu. De ce? Am avut ocazia să văd și să citesc articolele scrise în multe publicațiile românești, care făceau referire la succesul înregistrat de filmul pe care l-am produs. Am fost informată de către rudele din țară că au văzut la știrile tv materiale video difuzate despre mine. Eu nu am televizor cu canale românești, însă nu am primit nici o invitație de la vreun post de televiziune din România pentru un interviu exclusivist.

Însa am refuzat unele propuneri de a apărea în emisiuni de o îndoielnică calitate media, alături de personaje care și-au câștigat faima datorită scandalurilor amoroase și a multor intervenții estetice. Îmi displace profund acest aspect, deoarece eu mă prezint cu niște realizări pentru care am muncit foarte mult și în care am investit aproape toate resursele mele.

Bănuiesc că munca dumneavoastră a fost răsplătită. Ați câștigat vreun premiu?

Da. Într-adevăr, munca mea a fost recunoscută, apreciată și răsplătită suficient încât să mă simt mulțumită. Anul trecut în 2020 am fost premiată cu: Premio internazionale artista dell’ anno Cristoforo Colombo alături de actorul spaniol Fernandez de Eribe.

Când v-ați făcut debutul în industria filmului din Italia?

Mi-am făcut debutul ca regizoare în anul 2014 lansând un scurtmetraj numit ,,Modella Violata” apoi în anul următor am primit rolul Patriziei în filmul Le Badante regizat de către producătorul Marco Pollini.

Am fost selecționată dintr-un grup de 500 de femei să joc într-o scenă în filmul Eat Pray Love alături de Julia Roberts în 2009. În 2019 l-am întâlnit pe faimosul cineast american Tony Tarantino în timpul unui eveniment monden.

Am jucat în filme italiene, printre care Sole a Catinelle împreună cu Checco Zalone, însă adevărata mea satisfacție a venit în momentul când am obținut succesul cu propria mea producție cinema.

Pe parcurs mi-am perfecționat abilitățile artistice în timpul cursurilor Academiei Cinematografice Cinecitta de la Roma pe care am absolvit-o în 2009.

Mai aveți în vedere realizarea altor filme?

Desigur. Mi-am făcut deja planul pentru următoarele mele producții, însă deocamdată nu pot face dezvăluiri în legătură cu aceste proiecte, rămâne să aflați.

Doamna Gabură vă mulțumesc pentru interviul acordat!
Și eu îți mulțumesc pentru invitație


Reporter-Andreea Arsene

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate