Scriitori reprezentativi ai literaturii române: Nae Ionescu

Nae Ionescu a fost cel mai important filozof român al generației interbelice. Născut la Brăila pe data de 16 iunie 1890, Nae Ionescu studiază la Școala primară și generală, după care urmează cursurile liceului din orașul natal, din cadrul căruia a fost exmatriculat în ultimul an, datorită manifestărilor extremiste. După ce își finalizează studiile liceale în cadrul altei instituții de învățământ, Nae Ionescu se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București. Pentru o perioadă a fost profesor la Liceul Matei Basarab din București. Începe colaborarea cu publicația Revista Nouă Română în care își publică lucrările filosofice, după care își continuă studiile la Universitatea Gottingen din Germania. La începutul primului război mondial își face stagiul militar la Brăila. În timpul în care România s-a alăturat Atantei intrând în război, Nae Ionescu se afla în Germania cu soția lui, Elena Margareta Fotino, unde a fost luat prizonier în lagărul Celle-Schloss din Hanovra. În detenția din lagăr i se naște primul copil, un fiu numit Radu. În 1918 i se naște al doilea fiu, Răzvan. Scapă din lagăr și în anul 1919 își susține teza de doctorat în filosofie numită: Die Logistik als Versuch einer neuen Begründung der Mathematik (adică: „Logica formală ca o încercare de refundare a matematicii”) la care participă reputatul profesor Edmund Huserl, căruia Nae Ionescu i-a fost discipol. Întors în țară, filozoful își continuă activitatea didactică și gazetărească punând bazele unei mișcări filosofice autentice de factură mistică și religioasă numită trăirism, curentul filosofic abordat de Nae Ionescu a reprezentat un

reper de bază în filosofia modernă, preluat de o generație de filosofi și scriitori străluciți cărora el le-a fost profesor și mentor, dintre care menționez: Mircea Eliade, Constantin Noica, Mihail Sebastian, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Vasile Moisescu.

Nae Ionescu a fost un colaborator apropiat al profesorului Constantin Rădulescu-Motru în calitate de asistent la catedra Logică și Teoria cunoașterii la Universitatea din București și totodată primește funcția de redactor la publicația Noua Revistă Română, condusă de profesor, în paginile căreia publică mai multe articole, colaborând în paralel și cu alte publicații precum: revista Ideea Europeană și Gazeta Matematică. românești. În anul 1923 i se acordă premiul de Filosofie Matematică pentru lucrarea: Comentarii la un caz de intranziență a conceptelor matematice. De menționat faptul că Nae Ionescu și profesorul Motru au avut o dispută publică în care amândoi își aduceau acuze reciproce. Conduce redacția ziarului Cuvântul din luna mai 1926, publicație la care participă în calitate de colaboratori apropiați o parte din foștii săi studenți printre care: Emil Cioran, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade și Mihail Sebastian

. Prin intermediul operei sale, Nae Ionescu a dat naștere nu doar unui nou curent filozofic autentic pe care discipolii săi l-au preluat ca model de referință, însă totodată a pus bazele unei ideologii care gravita în jurul ideii de naționalism, tradiționalism și misticism religios, concepte preluate de către doctrina legionară a Gărzii de Fier. După revenirea regelui Carol al II-lea din exil, acesta a căutat să înlăture influența mișcării legionare din România. Cu toate publicația Cuvântul a susținut monarhia carlistă, după o perioadă, Nae Ionescu adoptă o poziție de oponență față de politica regelui care venea în contradicție cu conceptele moraliste pe care se baza filozofia sa. Astfel că, regele a dispus arestarea la domiciliu a lui Nae Ionescu, iar pe camarazii săi i-a trimis la închisoare împrovizată din Miercurea Ciuc. După ce devine membru al Gărzii de Fier, Nae Ionescu intră în conflict cu unul dintre foștii studenți și colaboratori care avea origini evreiești, este vorba despre Mihail Sebastian, care l-a și acuzat că i-a scris în prefața uneia dintre cărți un text care conținea afirmații anti-semitice. Nae Ionescu își apără poziția motivând că anti-semitismul său nu este de natură etnică, ci este doar o manifestare a opoziției față de religia iudaică în confruntare cu creștinismul ortodox. În ciuda faptului că reputația sa a avut de suferit în epoca respectivă, Nae Ionescu rămâne inițiatorul și creatorul unui curent filosfofic bazat exclusiv pe repere autohtone, o operă care a schimbat întreaga percepție asupra culturii literare, istorice și gazetărești