Scriitori reprezentativi ai literaturii române: Tudor Arghezi

Tudor Arghezi a fost unul dintre reprezentanții curentului literar simbolist din România, el fiind cel care a promovat stilul poetic al scriitorului francez Charles Baudelaire în literatura românească. Tudor Arghezi s-a născut pe data de 21 mai 1880 la București ca fiu al lui Nae Theodorescu și al Mariei. Urmează cursurile Școlii Primare Petrache Poenaru între anii 1887-1891, după care se înscrie la gimnaziul Dimitrie Cantemir( 1891-1896). A fost absolvent al Liceului Sf. Sava din București. Influențat de opera literară al scriitorului Alexandru Macedonski debutează cu poezia ”Tatăl meu”, în publicația ”Liga Ortodoxă,, pe care o semnează cu numele de autor Ion Theo. Colaborează cu publicațiile literare ‘‘Revista Modernă” și ”Viața Nouă” în paginile cărora publică poeme și versuri, semnând cu numele Ion Th. Arghezi. Prin intermediul Cenaclului lui Macedosnki la care participă cu creații, îl cunoaște pe Gala Galaction cu care se împrietenește.
Tudor Arghezi și-a întrerupt studiile superioare pentru a se angaja ca laborant al fabricii de zahăr din Chitila, după care s-a călugărit pentru o perioadă de patru ani, ( 1990-1904) trăind la Mănăstirea Cernica unde devine diacon cu numele Iosif. După ieșirea din mănăstire, pune bazele înființării unei publicații literare numită ”Linia Dreaptă,, împreună cu Vasile Demetrius, însă aceasta apare tipărită doar în cinci ediții. Până în 1916 trăiește în afara țării la Paria, Geneva, urmează cursurile Universității Fribourg din Elveția( (vizitează Italia) unde își continuă activitatea de scriitor, lucrând totodată într-un atelier care producea bijuterii și ceasornice din aur. La Geneva, Tudor Arghezi învață meseria de bijutier. După întoarcerea în România devine critic de artă. Publică versuri și pamflete la revista ”Flacăra,,-”Teatru-Rampa,, și ”Viața Românească”. Din cauza faptului că a pledat pentru neutralitatea României în război, scriind despre această poziție în ”Gazeta Bucureștilor” și ”Scena” Arghezi primește doi ani de penitență( 1918-1919), fiind închis în temnița de la Văcărești alături de Ioan Slavici.

Este eliberat la intervenția marelui cărturar Nicolae Iorga. Timp de doi ani coordonează activitatea revistei ”Cuget Românesc” în care publică poeme pe teme diferite.
Devine patron și editor al ”Ziarului Națiunea” din anul 1923. În 1926 se stabilește în vecinătatea Penitenciarului Văcărești unde își construiește o casă. La vârsta de 47 de ani în 1927 îi apare prima carte de poezii numită ”Cuvinte Potrivite,,. Înființează celebra revistă ”Bilete de papagal”.
În anul 1929 îi apare la Editura Națională S. Ciornei din București cartea de memorii ”Icoane de Lemn” în care autorul menționează despre experiența trăită la mănăstirea Cernica pe timpul cât a fost călugăr. În următorul an îi apare cea de-a treia carte publicată numită ”Poarta Neagră” în a căror pagini ies la iveală trăirile din anii detenției la Văcărești după ce a fost condamnat în ”procesul gazetarilor colaboraționiști în 1918”. În anul 1931 apare de sub tipar cărticica ”Flori de Mucigai,, o altă referință despre anii de detenție. Publică romanul ”Ochii Maicii Domnului,, în 1934, urmat de volumul ‘‘Cărticica de seară”, apărut în 1935. În anul 1936 primește ”Premiul Național de Poezie”, iar în același an îi iese de sub tipar romanul ”Cimitirul Buna-Vestire”. Anul 1939 îl prinde cu un nou volum de versuri publicat și intitulat Hore. După trei ani de zile, în 1942 îi apare romanul Lina, un poem în proză scris în multe versuri. Este încarcerat din nou, de data asta la închisoarea din Târgul Jiu deoarece a lansat critici în publicația personală, la adresa ambasadorului german Von Kilinger. În 1948 este interzis de regimul comunist după ce apare în Ziarul Scânteia articolul de critică la adresa sa, scris de Sorin Toma numit Florile Putrefacției. În 1952 este reabilitat de chiar secretarul general al partidului comunist Gheorghe Gheorgiu Dej. Publică volumul de versuri pentru copii întitulat Prisaca în anul 1954. În următorul an devine membru al Academiei Române. Volumul de versuri pentru copii numit Cartea mea frumoasă apare în anul 1958. Își publică toată creația lirică într-o ediție bibliografică numită simplu Versuri în decursul anului 1959. În anul 1965, lui Tudor Arghezi i se decernează în cadrul unei ceremonii susținută la Universitatea din Viena, prestigiosul premiu „Johann Gottfried von Herder”. Totodată este ales ca membru al Academiei Sârbe de Științe și Litere. În ultimii doi ani 1966 și 1967 îi apar volumul Ritmuri și altele două: Litanii și Noaptea.

Se stinge din viață pe data de 14 iulie 1967 seara în jurul orei 21. Tudor Arghezi a fost căsătorit de două ori. Prima dată cu profesoara Constanța Zissu care i-a dăruit un fiu, pe Elias Lotar și a doua soție a fost Paraschiva Burda cu care a avut o fiică Domnica și un fiu Iosif, pe care îi alinta cu numele Mitzura și Băruțu. Tudor Arghezi rămâne unul dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române.
Surse de referință: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_tudor_arghezi.htm
https://ro.scribd.com/doc/146720807/Tudor-Arghezi-Biografie
Autor -Andreea Arsene.