Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Garabet Ibrăileanu

Garabet Ibrăileanu s-a născut la 23 mai 1871 în Târgu Frumos și a avut o contribuție semnificativă în literatura română a începutului secolului al XX-lea. Pe lângă activitatea sa ca critic și istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar și romancier, Ibrăileanu a fost un teoretician important și un promotor al criticii literare științifice, cu o orientare poporanistă. Sub pseudonimul Cezar Vraja, a debutat în revista Școala nouă cu articole și a continuat să publice versuri, poeme în proză, cugetări și traduceri.

---

---

Copilăria lui Garabet Ibrăileanu a fost marcată de mutările familiei sale, de la Târgu Frumos la Roman, unde a crescut și a avut primele contacte cu natura. După moartea mamei sale, Garabet a fost crescut de tatăl său, Teodor Ibrăileanu, care s-a recăsătorit în 1877. Tânărul Garabet a urmat studii la diferite școli din Roman și Bacău, obținând premii și recunoaștere pentru performanțele sale academice.

La Universitatea din Iași, Ibrăileanu a studiat filosofie, istorie și literatură, colaborând în paralel la diverse publicații cu articole politice și literare. După absolvirea școlii normale superioare în 1894, a devenit profesor la diverse licee din Iași și Bacău, iar ulterior a ocupat catedra de literatură modernă la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Garabet Ibrăileanu a colaborat cu diverse publicații precum săptămânalul Munca, revistele Evenimentul literar și Lumea nouă, precum și cu revista Viața românească, unde a fost principal redactor între anii 1906 și 1930.

Garabet Ibrăileanu a fost un promotor al mișcării literare a vremii sale, reunind în jurul revistei Viața românească cei mai importanți scriitori ai epocii. Prin orientarea sa democratică, a facilitat dezvoltarea liberă a activității literare a unor mari scriitori precum Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, Gala Galaction sau Tudor Arghezi.

Garabet Ibrăileanu a murit în noaptea de 10 spre 11 martie 1936. A fost internat la sanatoriul Casa Diaconeselor din București, iar la 12 martie 1936 corpul său a fost incinerat. Garabet Ibrăileanu a decedat din cauza unei boli grave, iar ceremonia funerară a inclus interpretarea andantelelor din Simfonia Nr.6 (Pastorala) de Ludwig van Beethoven.

Opera sa literară cuprinde numeroase articole, eseuri, studii literare și romanul „Adela”. Ibrăileanu a avut o contribuție semnificativă în promovarea culturii și literaturii române, fiind recunoscut ca una dintre cele mai influente personalități din literatura română a începutului secolului al XX-lea.

Garabet Ibrăileanu | Opere

• „Istoria literaturii române moderne (de la 1840 înainte). Note după cursul D-lui G. Ibrăileanu, scoase de I. Iordan.” Vol.I-II
• „Opera literară a D-lui Vlahuță. Partea întâi. Teză”, Iași, 1912
• „După războiu. Cultură și literatură.”, Iași, 1921
• „Spiritul critic în cultura românească. Ediția a doua.”, Iași, 1922
• „Scriitori români și străini” Iași, 1926
• „Privind viața. Cu un portret inedit de Şt. Dimitrescu”, 1930
• „Scriitori și curente. Ediția a II-a”, Iaşi
• „Studii literare. Creație și analiză. Caragiale I., Al. Brătescu – Voineşti, Th. Hardy”, 1930
• „Adela. Fragment din jurnalul lui Emil Codrescu”, 1933
• „Cultură și literatură”, 1936

---

Surse de referință https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Garabet_Ibr%C4%83ileanu

https://liceunet.ro/garabet-ibraileanu

Autor-Andreea Arsene