Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Ion Agârbiceanu

În anul 1888 începe primii doi ani din Școala Primară din satul natal, iar următoarele două clase le urmează la Blaj. Își continue studiile gimnaziale și frecventează liceul tot la Blaj între anii 1891-1900. În perioada cât a studiat la Blaj a citit și-a dedicat timp citirii operelor literare a mai multor scriitori clasici, ca de pildă: Ion Creangă, Ioan Luca-Caragiale, Coastache Negruzzi, Grigore Alexandrescu și Nicu Gane. În timpul liceului se înscrie în societatea de lectură a elevilor și devine cunoscut prin câteva creații poetice după ce i se publică versurile în foiletonul Ziarului Unirea din Blaj. În anul 1900 își face debutul literar cu schița numită: ”În postul paștelui”. Devine student al Seminarului Universității din Budapesta între anii 1900-1904. În 1903 continuă colaborarea cu publicațiile ”Unirea” „Familia”, „Tribuna”, „Tribuna literară” şi „Sămănătorul” unde trimite versuri spre a-i fi publicate. Își semnează creațiile cu pseudonimul Alifius și Potcoavă. În ziarul „Drapelul” din Lugoj publică ”schiţe satirice şi umoristice”. Modelul său preferat în proză este Mihail Sadoveanu. În 1902, publică în revista Luceafărul, pe atunci nou înființată, schiţa ”Badea Niculae”, apoi în 1903 publică la aceeași revistă schiţele ”În sâmbăta Floriilor;Mătuşa Stana; Legendă în versuri”, urmate de publicarea altor schiţe: ”Mistreţul;Hoţul;Pe mal”. Timp de un an, între 1904 și 1905 devine pedagog la liceul din Blaj. În 1905 se înscrie la secţia de limbi clasice, română şi istorie, a Facultății de Litere din Budapesta însă abandonează studiile. Publică în revista Luceafărul primul volum de schiţe şi povestiri intitulat ”De la ţară”, alături de 11 povestiri. În 1906 îi cunoaște la București pe Nicolae Iorga, Emil Gârleanu și George Coșbuc . Are numeroase colaborări cu reviste din Ardeal și România în care publică scrieri, cele mai importante publicații fiind: Ramuri, Revista politică şi literară” din Blaj, Luceafărul şi la Viaţa românească. Din anul 1906 leagă o relație de colaborare cu Revista Ieșeană în paginile căreia publică schiţele: În luptă (nr. 7, 1906), Fierarul Petrea, Fefeleaga (nr. 8, 1908), Luminiţa (nr. 10), Vârvoara (nr. 12), Angheluş (1909), Vecinul nostru Hudri (1910), precum şi nuvela mai lungă Popa Man (nr. 3 şi 4, 1910).În 1909 îi iese de sub tipar volumul ”Schiţe şi povestiri din viaţa intelectualităţii ardelene” care apare La Vălenii de Munte. Tipografia Neamului Românesc îi tipărește volumul Două iubiri în cuprinsul căreia se găsesc cunoscutele povestiri: Fefeleaga, Luminiţa, Bunica Iova, Precupaş. Volumul numit ”În întuneric” îi apare la Editura Minerva din București.

Își desfășoară activitatea de preot lângă Sibiu în satul Orlat până în anul 1916. Inspirat de romanul Mont-Oriol al lui Maupassant, scrie cartea ”Arhanghelii” pe care o publică în revista Luceafărul în anul 1913, apoi în anul următor este publicat la Editura Luceafărul din Sibiu.În timpul primului război mondial se refugiază în Moldova. Iar în 1919 se stabilește la Cluj unde devine membru în Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania.

În același an este numit membru corespondent al Academiei Române, senator și vicepreședinte al senatului. Între anii 1920 și 1922 scrie și publică zece volume de schiţe, povestiri şi foiletoane: Povestiri (Sibiu, 1920), volum care cuprinde într-o primă versiune nuvela Pascalierul; Popa Man (Bucureşti, 1920), cuprinzând şi lunga nuvelă cu acest titlu; Luncuşoara din Paresimi, nuvele (Bucureşti, 1920); Trăsurica verde, povestiri (Bucureşti, 1921); Robirea sufletului, povestiri (Cluj, 1921); O zi însemnată („Biblioteca Căminul”, 1921); Chipuri de ceară (Bucureşti, 1921); Ceasuri de seară (Bucureşti, 1921); Zilele din urmă ale căpitanului Pârvu (Bucureşti, 1921); Scene (Bucureşti, 1922); Spaima (Craiova, 1922). Între anii 1922-1930 colaborează cu numeroase reviste din țară, ce de pildă: ”Adevărul literar; şi artistic; Cosânzeana; Cele trei Crişuri;Transilvania” în paginile cărora își publică numeroase creații. Volumul de proză numit ”Dezamăgire”îi apare în anul 1925. În 1927 i se acordă Premiul Național pentru proză. Îi este publicat romanul ‘‘Dolor” și ”Zbuciumul lui Ilarie Bogdan” în 1930, iar în anul următor îi iese de sub tipar romanul ”Biruința”. Timp de șapte ani, între 1930-1937 publică scrierile „Darul vremii”, „Cluj”, „Societatea de mâine”, „Gând românesc”, „Pagini literare”, „Familia” în paginile publicațiilor din Ardeal cu care colaborează. Îi este tipărit romanul ”Sectarii’‘ în 1938, apoi îi apare în revista ”Cuget clar”, povestirea ”Faraonii”. În 1942 lansează romanul autobiografic ”Liceean… odinioară” , urmată de apariția romanelor ”În pragul vieţii şi ”Domnişoara Ana”.Se refugiază la Sibiu din 1940 până în 1945 . Imediat după terminarea războiului, în anul 1945 îi apare volumul ”Amintirile” la Editura Cartea Românească. O parte din creațiile literare ale lui Ion Agârbiceanu , ca de pildă romanele: ”Frămantări”, ”Prăbuşirea” şi ”Sfântul” au rămas nepublicate o vreme, însă unele au apărut după dispariția din viață a acestuia. În decursul anului 1954 i se înmânează medalia Ordinul Muncii, pentru merite deosebite în domeniul creaţiei literare. Peste doar un an, este ales membru de onoare al Academiei la Secţia de ştiinţe istorice, ştiinţa limbii, literatură şi artă.

În 1956 îi apare volumul ”Din copilărie” la Editura Tineretului. Publică volumul Din munţi şi din câmpii în 1957. În 1959 îi apare volumul File din cartea naturii. Volumul de nuvele Faraonii, cuprinzând cele patru mari nuvele ale scriitorului: Faraonii, Popa Man, Jandarmul şi Pascalierul, îi apare la Editura Pentru Literatură. Este decorat cu Ordinul Steaua Republicii clasa I în anul 1962 și în același an își publică o serie din opere cu sprijinul lui Mircea Zaciu. Se stinge la Cluj din cauza unui infarct miocardic la vârsta de 80 de ani. Osemintele sale pământești se odihnesc la Hajongard din Cluj. Ion Agârbiceanu a fost căsătorit cu Maria Aurelia Radu, împreună cu care a avut doi fii numiți Ion și Nicolae.

Autor-Andreea Arsene
Surse de referințe: https://www.globalinfo.ro/z/biografie_ion_agarbiceanu.htm