***Editie online: Anul nr. III

februarie 6, 2025

Scriitori reprezentativi ai literaturii românești: Petru Maior

Petru Maior (născut în anul 1756, în Târgul Mureș și decedat la 14 14 februarie 1821, la Viena, Austria) a fost un iluminist, istoric, filolog și traducător român. El este considerat unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Școlii Ardelene și un promotor al culturii românești în perioada iluminismului.


Maior a studiat la Gimnaziul din Blaj , apoi la Colegiul reformat din Târgu-Mureș, urmează studiul filosofiei și teologiei la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma (17741779), apoi a făcut studii de drept la Universitatea din Viena (17791780) unde a obținut un doctorat în filosofie și drept. A fost un susținător al ideilor iluministe și a promovat educația și cultura românească în Transilvania.
Una dintre cele mai importante contribuții ale lui Maior este lucrarea sa „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, publicată în 1812. Această lucrare a avut un impact semnificativ asupra conștiinței naționale românești, deoarece a adus în atenția publicului istoria și cultura românească, precum și originea și continuitatea poporului român în teritoriile locuite de acesta.
Operele scrise de Petru Maior conform datelor preluate de pe Wikipedia.

  • Istoria pentru începutul românilor în DachiaBuda1812, 348 p. În același volum se găsesc și lucrările: Disertație pentru începutul limbei românești și Disertație pentru literatura cea vechie a românilor. Ediția a II-a îngrijită de Iordachi Mălinescu și Damaschin BojâncăBuda1834; ediția a III-a, Budapesta-Gherla, 1883. Ediție critică și studiu asupra limbii de Florea Fugariu, 2 vol., București, 1970, 279 + 293 p.;
  • Răspunsul la cârtirea carea s-au dat asupra persoanei lui Petru Maior, autorul Istoriei celei pentru începutul românilor în DachiaBuda1814 (republicată de G. Bogdan-DuicăCluj1923);
  • Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum în DaciaPesta1815;
  • Ortographia româna și latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reseranturBuda1819, cu anexa: Dialog pentru începutul limbii române întră nepot și unchiuBuda1819 (ultimele două reeditate în Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemțesc…, cunoscut și sub numele de Lexiconul de la Buda1825, p. 1 – 102, la redactarea și revizuirea căreia a lucrat și Petru Maior).
  • Petru Maior, Scrieri, ediție îngrijită de Florea Fugariu, prefață de Maria ProtaseBucurești1976 (cuprinde: ProcanonulPropovedaniiDidahiiIstoria pentru începutul românilor în DachiaIstoria Bisericii românilorDisputațiiOrtografia românăDialog);
  • Petru Maior, Scrisori și documente inedite, ediție îngrijită de Nicolae AlbuBucurești1968, XXII + 169 p.
  • Petru Maior, Scripta minora: ars literaria, animadversiones, epistolarium, ultimae, ediție îngrijită de Ioan Chindriș, București, 1995.
  • storia Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum și a celor dincolo de DunăreBuda1813, 4 f + 392 p.
  • Petru Maior, Istoria bisericii românilor, ediție îngrijită și studiu introductiv de Ioan Chindriș, I, București, 1995.


În ultimii ani ai vieții sale, Petru Maior a fost implicat în activități politice și diplomatice. A fost un susținător al drepturilor românilor din Transilvania și a luptat pentru recunoașterea și promovarea identității lor culturale și lingvistice. A fost unul dintre reprezentanții românilor în fața Curții Imperiale de la Viena și a avut un rol important în negocierile privind drepturile și autonomia comunității românești.
Petru Maior a fost un om dedicat educației și a contribuit la înființarea unor instituții de învățământ în Transilvania. A fost un promotor al alfabetizării și a susținut importanța educației în dezvoltarea societății.


Moartea lui Petru Maior în 1821 a fost o pierdere mare pentru comunitatea românească din Transilvania și pentru cultura românească în general. Contribuțiile sale în domeniul istoriei, literaturii și promovării identității românești au avut un impact durabil și au deschis calea pentru dezvoltarea ulterioară a mișcării naționale românești.


Astăzi, Petru Maior este recunoscut ca unul dintre pionierii culturii și literaturii românești. Lucrările sale au influențat generații de scriitori și intelectuali români și au contribuit la consolidarea și afirmarea identității naționale.Moștenirea lui Petru Maior continuă să fie celebrată și studiată în prezent. Diverse instituții culturale și academice îi poartă numele, iar opera sa este considerată un pilon al patrimoniului cultural românesc.


Printre cele mai importante opere ale lui Petru Maior se numără „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”, publicată în 1812. Această lucrare reprezintă o contribuție semnificativă la istoriografia românească și a avut un impact major asupra conștiinței naționale.

Maior a adus în atenția publicului istoria și cultura românească, evidențiind originea și continuitatea poporului român în teritoriile locuite de acesta.
De asemenea, Petru Maior a fost un traducător prolific, aducând în limba română opere importante ale literaturii universale. Printre cele mai cunoscute traduceri ale sale se numără Întâmplările lui Telemah, fiul lui Ulise (Odissevs) precum și:

  • Învățătură pentru prăsirea pomilor, scrisă de Haint Francisc … Buda1812, 171 pagini;
  • Învățătură de a face sirup și zahăr din mustul tuleilor de cucuruz, după ce s-au cules cucuruzul de pre ei, întocmită de Ioan Nep. NeuholdBuda1812, 24 p.;
  • Disertație a lui Ioan Burger – M. D. despre zahăr, carele din must de tulei de cucuruz și de jugastru se faceBuda1813, 28 pagini;
  • Învățătură despre agonisirea viței de vie și despre măiestria de a face vin, vinars și oțet, întocmită de autorii Saptal, Rozier, Parmentier și Dussieux și întru acest chip scurtată de abatul Ludovic MitterpaherBuda1813, 109 pagini;
  • Învățătură pentru ferirea și doftoriia boalelor celor ce se încing prin țeară și a celor ce se leagă și a unor boale sporadice, adică pe ici pe colo îmblătoare ale vitelor celor cu coarne precum și a cailor, a oilor și a porcilorBuda1816, 130 pagini;

Pe lângă cele menționate anterior, Petru Maior a scris și alte lucrări de importanță în domeniul istoriei și culturii românești. Printre acestea se numără „Notițe asupra limbii românești”, o lucrare în care a analizat și a promovat limba română ca limbă literară și de cultură.


Astfel, operele lui Petru Maior au avut un impact profund asupra culturii și literaturii românești. Lucrările sale au contribuit la afirmarea și promovarea identității naționale românești în perioada iluminismului.


Pe lângă activitatea sa de scriitor și istoric, Petru Maior a fost și un susținător al educației și a contribuit la înființarea unor instituții de învățământ în Transilvania. El a înțeles importanța educației în dezvoltarea societății și a promovat alfabetizarea și accesul la cunoaștere pentru toți românii. Astfel, Petru Maior a lăsat în urmă un impresionant corpus de opere care au avut un impact semnificativ asupra culturii și literaturii românești.

Lucrările sale au contribuit la afirmarea și promovarea identității naționale românești în perioada iluminismului. De asemenea, Petru Maior a tradus și adaptat în limba română „Divina Comedie” a lui Dante Alighieri, una dintre cele mai importante opere ale literaturii universale. Această traducere a fost o încercare de a aduce în limba română capodopera literară italiană, oferind astfel accesul la această operă complexă și profundă pentru publicul român.

Petru Maior, alături de alți reprezentanți ai Școlii Ardelene, din care îi reamintim pe Samuil MicuGheorghe ȘincaiIoan Piuariu-MolnarIosif MeheșiIoan Budai DeleanuIoan Para, au semnat cea de a doua petiție Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae (în traducere însemnând Petiția Valahilor din Transilvania) trimisă Împăratului Leopold al II-lea al Imperiului Habsburgic.


Autor-Andreea Arsene
Surse de referință: https
://www.wikiwand.com/ro/Petru_Maior

https://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Maior

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate