***Editie online: Anul nr. III

februarie 8, 2025

Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Deşertul realităţii (fragment din romanul ”Citadela nebunului”)


Este o frumoasă zi de luni. Sau de marţi, ori de miercuri. Poate fi la fel de bine şi o zi de joi sau de vineri.

Cu siguranţă, nu este sâmbătă sau duminică. Forfota în City e prea mare pentru o zi de weekend.

Nu e – cel mai probabil – nici luni, fizionomiile oamenilor nu afişează amintirile frumoaselor zile de „libertate” şi nu e nici vineri, când feţele par luminate uşor de speranţa celor două zile de weekend care vor începe. Deci este: marţi, miercuri sau joi.

Poate nu este o zi frumoasă, poate e una ploioasă, sau doar înnorată. Poate e una cu fulgi mari, aşternuţi feeric peste oraş, ca într-un basm de Andersen, sau una cu viscol.

Nu este o zi ploioasă, nimeni nu poartă umbrelă, nimeni nu este stropit din cap până-n picioare cu apa din băltoacele de pe caldarâm.

Nu e nici iarnă, nimeni nu poartă mănuşi, căciulă, fular şi palton, nici măcar un singur cerşetor nu este găsit îngheţat în „palatul” lui din cartoane. Este o zi oarecare, „neutră”.

Pe trotuare, oameni grăbiţi, aferaţi, mişună în toate direcţiile, asemănându-se, până la un punct, cu furnicile, la fel de obsedaţi de a face rost de hrană, diferenţa, esenţială, fiind că fiecare furnică trăieşte pentru întreaga colectivitate, în timp ce oamenii, trăiesc singuri…

Din când în când, în furnicarul uman, indivizii se ciocnesc unul de altul, puţini îşi cer scuze, cei mai mulţi privindu-i cu ură pe invadatorii „spaţiului lor”.

La colţuri de stradă, cântând la instrumente dintre cele mai variate, sau pur şi simplu şezând, oameni pe care soarta i-a oropsit speră să fie miluiţi, să mai poată avea parte de o nouă zi în mizera lor existenţă.

În staţii de autobuz, sau în diferite locuri publice, retraşi pe câte o bancă, stau oameni trişti, melancolici, obosiţi de viaţă, fără speranţa unui viitor mai bun, nepăsători la graba şi stresul oraşului.

Figuri expresive, excedate de avataruri cotidiene aflate în „decorul” natural al vieţii citadine.


( frag. Citadela Nebunului, de Lucian Ciuchiţă)

kultapogeum 2021 Toate drepturile rezervate