Scriitorul și jurnalistul Lucian Ciuchiță: Dilema intelectualului de cursă lungă( fragment din romanul ”Insula Purgatoriului”)

Se profită cu abilitate de masele de analfabeţi funcţional, de venetici neadaptaţi la limba ţării-adăpost, de limitele intelectuale ale unor metişi ridicaţi cu greu din pubelele mahalalelor; vietăţi decrepite, urnite cu greu din stadiul de primate, idiotizate în faţa unor televizoare cu programe special concepute pentru a conserva imbecilitatea…

Bătăi, sex, droguri… ochi holbaţi şi icnete de plăcere animalică!

Marii şefi ai lumii, demagogi şi populişti, lacomi până la a fura osul din gura unui căţel flămând, propovăduiesc generozitatea, umanismul, religia, râzându-şi în barbă de turmele ascultătoare.

Osul lor este VOTUL, au în buzunarele strâmte câţiva bănuţi mototoliţi, pe care îi aruncă gloatei hămesite. Votaţi EU, pe MINE, NOI, acestea sunt speranţele voastre. CEILALȚI vă ucid, vă sărăcesc, NOI, EU, AI MEI, suntem cei buni. Vă vom permite accesul gratuit la pubele, vă putem antrena pentru a deveni ţinte pe teatrele de război. Contra unei sume modice, pe care o voi dona partidului meu, vă ofer şansa de a deveni cobaii unor experimente unice. Cu şansă, câţiva dintre voi, vor supravieţui şi vor povesti generaţiilor viitoare cât de plăcut este să mănânci fără mâini, să umbli fără picioare, şi să priveşti “la vie en rose” prin găvanele golite de ochii cândva albaştri!

Doamnelor şi Domnilor, cetăţeni şi cetăţene, în fine, bipezi idioţi care aşteptaţi perioadele electorale:

– Veniţi, URNELE vă aşteaptă, burţile lor încăpătoare înghit uşor voturile voastre pentru MINE! EU, doar EU vă pot salva!

Este cel mai facil mod de a conduce o naţie de tip turmă-cireadă, zahăr şi bici, reducerea individului la un nivel vegetativ, mixtură cenuşie de teamă şi speranţă, dar pentru legume, se ştie, necesară este doar apa şi, dacă se poate, un pic de căldură…

Mai trebuie un fond lexical redus la minimum: muncă, taxe, hrană, somn, alte taxe, impozite, alcool, somn, taxe…

În general, se caută naţiuni cu o populaţie mică spre medie, între 2-3, până la 20-25 de milioane de locuitori, uşor de îndobitocit prin împrumuturi de la organisme financiare special create şi antrenate, prin afilieri la asociaţii panmondiale care pe steag au un înger, dar care îşi ţin adevăratul drapel cu cap de mort în seifuri.

Încet-încet, X-uleni, Y-uleni, cad pradă noilor dinozauri, la fel de gigantici, dar parcă mai flămânzi şi mai feroce decât cei găsiţi prin muzee sau benzi desenate.

Marele pericol pentru Marii Conducători, reversul unei monede calpe este clipa oarbă, când totul se întoarce împotriva ticăloşilor cârmuitori. Ei pierd, în spasmele tumultului social orice direcţie, orice reper, iar mulţimea turbată, flămândă, se prăbuşeşte într-un haos aşteptat, dacă nu chiar programat.

Ştiu cu toţii că, o vreme, poţi minţi multă lume, poţi promite orice şi, apoi, amâna realizarea proiectelor, dar nu poţi păstra, etern, un popor, o naţie, într-o negură aspră, sperând în acelaşi timp la progres, implicare, dăruire şi recunoştinţă!

Asuprirea şi libertatea, jugul şi aripile, sunt noţiuni diametral opuse!

Inteligenţa este duşmanul primordial în acest proces, nu poţi să prosteşti oamenii care gândesc şi acţionează în consecinţă.

Formatorii de opinie trebuie înlăturaţi unul câte unul, sau exterminaţi lent, lăsaţi să moară de foame. Nu sunt locuri de muncă pentru ei, nimeni nu-i mai angajează! În comunism i-au întemniţat ca duşmani ai poporului, sau i-au dus la muncă silnică, amândouă fiind metode de exterminare. Acum vorbim de acelaşi lucru, dar cu alte metode. Pleci în exil şi mori în singurătate, ori te supui orbeşte şi trăieşti ce vor alţii! Cele 45 de acţiuni de manipulare şi stăpânire într-o ţară, se observă doar dacă vrei să vezi adevărul şi ai un dram de minte. Poporul din laşitate şi ignoranţă a lăsat ţara pe mâna unor politicieni corupţi care au intrat în hora celor care au acaparat lumea. Metodele folosite au avut un scop precis, iar efectele n-au întârziat să apară. Toţi au simţit pe propria piele acele acţiuni de distrugere generalizată: instaurarea nonvalorii la toate nivelurile, promovarea proştilor şi a celor şantajabili, dependenţa de un partid călăuzitor, lipsa canalelor de informare corecte, mass-media “încătuşată politic”, imixtiune în justiţie, poliţie slabă, fără profesionişti, aglomeraţie şi stres cotidian, fals patriotism şi lipsa unor modele cu care să te identifici, birocraţie excesivă şi funcţionari corupţi, transport în comun dezastruos, învăţământ cu programă greoaie şi inutilă, alimente “otrăvite”, şefi tâmpiţi la serviciu, inducerea stării că poate fi mai rău, sentimentul că eşti permanent monitorizat şi vei da socoteală etc.

Educaţia a fost cea mai vitregită, profesorii au fost desconsideraţi şi umiliţi, plata lor a fost la limita subzistenţei şi încetul cu încetul, au rămas tot mai puţini şi fără atracţie faţă de elevi şi materiile predate. Asta se şi dorea, o şcoală fără aplecare către cunoaştere şi dezvoltare intelectuală. S-au impus programe greoaie de studiu, fără să fie ancorate în necesităţile societăţii. Elevii nu au fost selectaţi în funcţie de capacitate şi talent individual, înclinaţie spre arte, ori ştiinţe exacte, filozofie, medicină, etc. Nu, toţi au fost băgaţi în aceeaşi oală, să înveţe doar ce le impune Sistemul. Nu ieşeau de pe băncile şcolii decât nişte “produse” fără valabilitate în lumea reală! Gânditorii au spus cu ceva vreme în urmă, să trieze copiii în funcţie de pasiuni, iar şcoala să fie o continuare a jocului lor copilăresc. Degeaba! Societatea poliţienească avea nevoie de “apărători”, nu de gânditori şi de cetăţeni educaţi. Au crescut efectivele poliţieneşti care să apere şi să protejeze dictatura nonvalorii, să urmărească şi să intimideze orice acţiune de revoltă împotriva măsurilor de “binefacere”, impuse sub Umbrela Sistemului. Când salariul “apărătorului” este de trei ori în comparaţie cu al profesorului, atunci vorbim de o societate poliţienească.

Un singur lucru n-au înţeles artizanii Noii Ordini Mondiale, că atât latura materială, cât şi cea spirituală trebuie să fie într-un echilibru permanent, este un mare adevăr al Universului!

Viaţa nu funcţionează numai prin prisma consumului, iar scopul existenţei omului este să afle calea autocunoaşterii prin care să creeze şi să lase ceva după el, nu doar să consume! Când lumea îşi modifică reperele morale pentru a promova hedonismul maselor şi consumul excesiv, cu siguranţă se atinge dezastrul planetar.

Puţinii gânditori în viaţă au transmis Senatului un memoriu, în care au propus o metodă, cu şanse reale, de rezolvare a crizei mondiale. Implementarea unui sistem al valorilor, în care fiecare om să aibă locul pe care-l merită în societate şi să contribuie cu toată fiinţa sa la progresul umanităţii. Iar fiecare locuitor să respecte natura ca pe propria mamă şi să înţeleagă, că viaţa se bazează pe oameni şi fapte!

Îndepărtarea tinerelor generaţii de adevăratele valori a fost o acţiune premeditată, la care au participat critici cu sufletul vândut, scriitori fără talent, semidocţi şi semifilozofi cu atracţie faţă de ignoranţă. Munca lor s-a văzut mai târziu şi a fost răsplătită cu premiul cel mare la olimpiada de prostie.

În spatele uşilor închise, bravii conducători ai destinelor rătăcite au chemat în ajutor câţiva cercetători aserviţi puterii, să analizeze statistic indicatorii fenomenelor social-economice şi gradul de înrăutăţire al vieţii.

Comisia desemnată să cerceteze fenomenul degradării societăţii şi gradul de îmbolnăvire la care ajunsese, cu slabe şanse de vindecare, a prezentat un raport de cercetare statistică, socială şi psihologică, în care ignoranţa era principala cauză şi somnul raţiunii principalul vinovat. Degradarea morală a cetăţenilor era rodul ştirilor negative, al emisiunilor de prost gust, al lipsei informaţiilor de valoare, prezenţa unor false modele de viaţă şi falşi lideri de opinie, adică îndobitocire generalizată prin intermediul televiziunilor care au participat cu bună ştiinţă la monstruoasa manipulare dictată de Noua Ordine Mondială, astfel încât, totul s-a uniformizat în gândire şi lumea s-a prostit. După cum spunea un membru al comisiei de investigaţii amintite, acum lucrurile stau altfel în domeniul informaţional, iar mass-media se situează la gurile infernului lui Dante. Se spune că presa a fost cândva liberă, dar a infirmat acest statut la scurt timp după o libertate efemeră şi s-a vândut puterii, devenind o unealtă în mâna unor politicieni corupţi, cu care au manipulat populaţia îndoctrinată şi prostită! Cetăţenii au fost “ajutaţi” să nu înţeleagă mare lucru, doar să creadă ce le spune Sistemul. Se inducea falsa idee că se poate mai rău, iar că va fi mai bine devenise o iluzie! S-a acceptat fără împotrivire concepţia că trebuie să alegi între rău şi foarte rău, adică răul cel mai mic! Oamenii copleşiţi de gânduri sumbre, nu au mai înţeles ce se întâmplă în jurul lor şi s-au lăsat în voia sorţii. Este uşor de explicat şi de înţeles atitudinea lor, nimic nu se schimbă în bine niciodată. Politicienii de azi sunt cei de ieri, care nu au făcut nimic concret, doar interesele lor meschine au fost atinse! Asistau, de fiecare dată, la o mascaradă de mari proporţii. Ei sunt de fiecare dată pe scena unui teatru al absurdului, de fapt, ei sunt actori imperfecţi într-o relaţie foarte bună cu ei înşişi şi foarte proastă cu schimbarea politicii în avantajul naţiunii. Din păcate, votul cetăţeanului nou creat are aceeaşi greutate cu votul unei maimuţe care se vinde pe o banană, nu există nicio diferenţă! Din punct de vedere statistic, spuneau cei din comisie, au mai rămas doar 10% oameni deştepţi, restul sunt în curs de dezvoltare intelectuală şi suficienţi în gândire, care urăsc cititul şi rămân sclavi ai mijloacelor media! Programele cultural-educaţionale fiind scoase cu bună ştiinţă din formatul de lucru al “creaţiei” din televiziuni, au “ajutat”, nesperat de bine, în omogenizarea celor 90%, în direcţia operaţiei de lobotomie generală virtual acceptată.

O „revoluţie” a inculturii a sucit minţile cetăţenilor care şi-au pierdut atracţia faţă de cărţi şi literatură. Au primit în schimb o hrană spirituală efemeră, acel surogat zilnic prin canalele de informare special concepute pentru distrugerea intelectului, şi s-a creat în timp o nouă specie. Omul robot sau robotul uman. Toate scrierile de valoare n-au fost interzise şi arse ca în alte „revoluţii culturale”, dar au fost denigrate într-un aşa mod, încât lumea şi-a schimbat complet modul de înţelegere şi decelare. Omul cult a fost determinat să dispară din societatea modernă, a fost expulzat la marginea oraşelor, să trăiască din mila celorlalţi, care mai cred în forţa pură a spiritualităţii. Pur şi simplu, omul nou creat a devenit prin lăcomie mai îngust la minte decât strămoşul său primitiv, iar asta s-a văzut uşor prin modul în care a distrus în mare parte natura şi viaţa.

Munca micilor întreprinzători a devenit grea, prost plătită şi sortită falimentului, iar taxele nou inventate, în special impozitul pe oxigenul respirat, şi legile fără răspuns la necesităţile reale ale societăţii, au favorizat doar pe cei de la putere în combinaţii oneroase. Puţinele afaceri cu statul au intrat pe mâna cui trebuie, iar nonvalorile impuse la nivelul subconştientului colectiv ca adevărate etaloane, manipularea crasă a maselor cu o falsă identitate, prin istorie contrafăcută, au contribuit lent dar sigur la degradarea fizică şi mentală a populaţiei. Stresul zilnic impus de către autorităţi, ca metodă de control al minţii, a avut şi menirea să îmbolnăvească populaţia, crescând exponenţial numărul bolnavilor şi al morţilor. Asta a şi fost dorinţa celor de la putere, populaţia se înmulţise îngrijorător şi resursele scădeau prea repede. Teoria malthusiană îşi găsise un alt suport de credibilitate, iar medicina a fost chemată în ajutor să diminueze din populaţie. Nimeni nu putea să creadă aşa ceva, tocmai pe asta se şi bazau, cum să facă rău sănătăţii tocmai medicina? Virusuri special concepuţi în laborator pentru decimarea unor populaţii (sărace şi inferioare din punctul lor de vedere), s-a demonstrat că pot suporta modificări în timp, şi se întorc împotriva lor sub forma unei pandemii. Erau practicile neocoloniale din vechi perioade, acum au înţeles că stresul este armă perfectă, în special ca declanşator al bolilor incurabile. La ultimele simpozioane medicale desfăşurate cu uşile închise, tema centrală a discuţiilor se referea strict la faptul că asupra suprapopulării trebuie acţionat cu sprijinul medicinii.